Era cât pe ce să nu mai ajung. Ratasem însă și cursul de miercuri, așa că pâna la urmă am tras de mine și am intrat în sală, în ciuda aspectului complet răvășit, plânsă și agitată cum eram. Fusesem agitată toată ziua. Un episod accentuat de anxietate, care nu știu dacă se datorase vremei de afară, cafelei băute pe stomacul gol sau minții mele masochiste. Capac mi-a pus un șofer de „jeepan”, pe undeva pe strada Negustori, intersecție cu Mântuleasa. Trotuarul plin ochi de mașini parcate la câțiva centimetri distanță de clădiri, pietonul nevoit să circule direct pe strada cu sens unic, lipit și el de (...)

Impresiile Ieri m-a prins ploaia. Ploaia asta de vară pe care o iubesc sincer și care mă bucură de fiecare dată când mă ia prin surprindere. Ploaia asta de vară mai răcoritoare ca orice răcoritoare. Ploaia asta de vară fără zahăr sau aspartam. Am admirat-o de pe scările unei cladiri de birouri, un „Business Center”, undeva pe Vasile Lascăr. Pe ea și pe paznicul care conducea angajatele până la taxi-ul parcat în fața scărilor, protejându-le atent cu umbrela personală. Mă gândeam ce scenă de poveste ar fi fost dacă și-ar fi dat sacoul jos și l-ar fi pus peste băltoaca ce despărțea trotuarul de ușa (...)

Cele 10 minute până la Ucea trecuseră repede, în ciuda aglomerației din microbuz. În stația de la Victoria erau în jur de 20 de persoane și toți voiau să prindă trenul de la 16:00. Implicit, toți voiau să prindă un loc în microbuzul de la 15:30. A ajuns la 15:35 și toate scaunele erau ocupate. Se urcaseră la piață, în stația de a cărei existență noi abia aflasem. „Să nu mă lași aici!”, strigă Ana după mine, de undeva din spate, căci eu eram lângă ușă. Doi seniori victorieni se urcă primii și microbuzul pare că e deja plin. Doi băieți mă roagă să le fac loc să-și pună bagajele în spate, că ei o să stea (...)