Pe 9 august, antrenamentul de grup din sala de pe Icoanei 96 a început cu 10 minute mai târziu. Încălzirea urma să o facă de data aceasta chiar Valentin Vasile, dar nu înainte să ne țină o scurtă prelegere despre importanța planului nutrițional. Era vizibil supărat, căci tocmai avuseseră evaluările finale cei din seria de iulie și într-un jurnal de abateri se strecurase insidios o prăjitură în loc de cină. „O prăjitură nu e o abatare! O prăjitură e o eroare, nu trebuie să existe așa ceva!”. Eu abia ce trecusem cu succes prin primele 5 zile de program și nu știam dacă să râd sau să plâng. *** Valentin (...)

O săptămână și două zile de când m-am întors din Tabăra din Țara lui Andrei. În vinerea de dinaintea plecării, la focul de tabără, l-am găsit iar pe Mădălin plângând. Cumva, în afara costumului de leu, băiatul acesta e de-o sensibilitate ieșită din comun. Și are niște ochi mari și pătrunzători, de n-are cum să nu te doară sufletul când îi vezi plini de lacrimi. „Iar plângi, Mădălin?” „Da, de fericire…” *** Mădălin era totuși trist că săptămâna se termină. Că se va întoarce și zilele nu vor mai fi la fel și că oamenii pe care i-a cunoscut aici nu îi vor mai fi alături. I-am adus aminte că îi va (...)

E ziua 4 de Limitless, diseara am antrenamentul de grup cu numărul 2 și tocmai am terminat de mâncat cel mai bun prânz din planul meu nutrițional pe luna aceasta: o minune de salată cu rucola, ardei gras, brânză de capră, ciuperci trase la wok și jumătate de felie de prosciutto. Nu exagerez, cred ca e cea mai bună salată pe care am mâncat-o până acum. Nu în săptămâna asta, ci în general. Și e făcută de mine, în doi timpi și trei mișcări, în intimitatea propriei bucătării. *** La Limitless totul începe cu o evaluare inițială. Ca să știi cum stai, ca să îți stabilești niște obiective și, ca apoi (...)