Ora 18:05, linia 10, Gara de Nord. În vagonul de dormit aerul e irespirabil și veștile sunt proaste: „Nu are aer condiționat. A întrebat băiatul.”, se aude o voce feminină din stânga. Geamurile de pe culoar nu se deschid și parcă te ia deja o ușoară senzație de claustrofobie. Călătorul cel mai norocos e Tiberiu, un băiețel de doi ani de zile, ce se plimbă de colo – colo în chiloți și maiou. Zâmbește cu gura până la urechi și pentru câteva minute aproape că te face să uiți de zăpușeală. Ce bine, totuși, că nu ți-ai uitat evantaiul…
***
Am pornit și, slavă domnului, s-a făcut curent. Mai bine ne-o trage curentul, decât să ne omoare căldura. Controlorul, un domn rotofei pe la vreo 40 de ani, își șterge și el transpirația de pe frunte și cere biletele. Își pune apoi pălăria de șef de sală. „Apă minerală, suc, cafea, energizante, dacă vreți, îmi spuneți.” În capătul culoarului, evident, pe stânga. Se spulberă și iluzia unui potențial vagon restaurant. Nu ne mai rămâne decât să așteptăm noaptea. Noaptea răcoroasă, noaptea ce va trece repede.
Suntem în trenul spre Sighet, pe drumul lung spre cimitirul vesel. Un drum de 14 ore ce se încheie la Săpânța.
***
De mâine și până sâmbătă în Săpânța e festival. „Drumul lung spre cimitirul vesel”, Festival Intercultural de Tradiție Maramureșeană, un prilej de celebrare a frumuseții și bogăției satului autentic românesc, aflat deja la cea de-a 5-a ediție. Te așteaptă trei zile pline de meșteșug, cântare și artizanat, într-una dintre cele mai frumoase zone ale României, alături de localnici în port popular, ce nu doar asistă la tradiție, ci trăiesc în ea, și ei de o frumusețe aparte.
Ideea festivalului a avut-o Peter Hurley, un irlandez ce s-a îndrăgostit iremediabil de România și care, de când s-a stabilit aici, vorbește de țara aceasta de parcă ar fi fost a lui dintotdeauna. „Avem o civilizație rurală vie care este în pericol și trebuie susținută. Este foarte important să păstrăm ce avem autentic. E foarte greu să aducem autenticul pe o scenă. Ca să îl simți, trebuie să mergi acolo.”
Săpânța nu înseamnă doar crucile cu epitafuri în versuri, iar asta vei descoperi și tu în zilele ce urmează.
Drumul Lung spre Cimitirul Vesel este un festival despre oameni vii, obiceiuri pierdute și tradiții regăsite. O călătorie spre locuri uitate din inima ta.
***
E aproape 10 seara deja. Nici nu știi când au trecut patru ore. Te-ai întins și parcă ești un bebeluș legănat pe picioarele mamei. Pe geam intră aer curat și se aude un cântec dulce, pe care îl știi pe de rost… tâ-dâm, tâ-dâm, tâ-dâm, tâ-dâm…
Somn ușor, ne vedem la Săpânța.
—
În perioada 12 – 16 august sunt pe Drumul lung spre Cimitirul Vesel, datorită companiei Cris – Tim, spre a-ți împărtăși valorile tradiţionale româneşti de la Festivalul Intercultural de Tradiție Maramureșeană de la Săpânța.
sursă featured foto
[…] țese. Părea atât de simplu totul în mâna ei de zici că se juca. Totuși, nu era chiar așa. Oana Brătilă a stat în locul iei pentru câteva clipe și a învățat câteva proceduri rapide. „Hai și […]
[…] țese. Părea atât de simplu totul în mâna ei de zici că se juca. Totuși, nu era chiar așa. Oana Brătilă a stat în locul iei pentru câteva clipe și a învățat câteva proceduri rapide. „Hai și […]