Author - Oana

Acum vreo două săptămâni am primit o propunere demnă de a intra în grupul show-urilor triste ce se autointitulează greșit reality. De unde atâta reality când nu numai că totul e 100% regizat, dar personajele mai joacă și extrem de prost? Beats me! Din fericire însă, singurul lucru pe care propunerea îl avea în comun cu grupul era titlul inspirat: schimb de espressoare. El, Cearny, nu avea un espressor obișnuit, ci pur și simplu unul diferit, dar curios din fire, după ce a citit review-ul scris de mine, a vrut să vadă cum funcționează Tassimo la el acasă. Așa că mi-a scris pe Facebook iar eu am acceptat (...)

Luni seara m-am dus să o cunosc pe cea care se promova a fi indestructibilă. De ce să n-o spun drept: când ai puțin peste un metru jumătate nu strică să ai o prietenă forțoasă care să se cunoască la nevoie. Și tipa asta urma să se confrunte cu Oncescu, Valahu (fără apostrof, pentru că poate!) și Instalatorul, toți trei campioni la skandenberg și, implicit, oameni cu greutate. La propriu. Ei bine, după o serie de demonstrații bărbătești din categoria „balls of steel”, cei trei au fost puși pe rând față în față cu indestructibila. A trecut prin probă de gheață, prin probă de foc, prin probă de cheie (...)

Sincer, chiar credeam că va fi ușor să iau o decizie. Pe la 14:00 m-am apucat să citesc articolele finaliștilor, dar la 14:30 abia reușisem să termin unul. Evident, era cel al lui Augustin. Știam deja povestea, mi-o spusese într-un Duster undeva pe lângă Baia Sprie, dar nu inclusese și partea cu porcul. Poate pentru că istorisirea în sine făcea parte dintr-o posibilă nouă poveste, de data aceasta cu o protagonistă ceva mai coaptă, pe la 24 de ani. Am râs mult, normal că am și râs, căci pentru numele lui Dumnezeu era vorba de 100 de litri de lapte (!) dar, cel mai important, a reușit atunci, printre (...)

Am învățat să fac primul origami acum un an și ceva. Eram fascinată de cocorii și broaștele care apăreau de te miri unde lângă paharul de vin roșu sau lângă cel de bere, de fiecare dată când ieșeam cu Alex prin oraș. Țin și acum minte ce bucuroasă am fost când am putut să iau un cocor negru acasă. A stat prin geantă până ce și-a dat duhul printre celelalte suveniruri. Probabil că și Alex era la fel de entuziasmat ca și mine. Știu că eu așa sunt acum când cei din jurul meu se bucură de ce iese din mâinile mele. Primul meu origami a fost o inimă înaripată. Ulterior, am prins drag de hârtie și mi-am dat (...)

Azi m-am trezit la 13:00. Nu ”like a boss”, ci ca o persoană care s-a autoconvins de faptul că o infecție la genunchi afectează tot organismul și necesită odihnă prelungită. Dar după cum trecerea de ora 00:00 nu înseamnă că e deja mâine, nici trezirea la ora 13:00 nu înseamnă că e deja prânz. Așa că mi-am deschis mailul, am văzut primul rând al primului mail <<Grab a cup of coffee, let’s read the news>> și m-am dus să-mi fac un latte. La Tassimo, desigur, așa, ca de dimineață, să încep ziua în forță. Afară e gri și mă lupt cu potențiala depresie. Dar dacă aș trage jaluzelele aș simți (...)