Pe Andrei l-am cunoscut pe 28 decembrie. Petrecuseram nopti intregi stand de vorba pe mIRC, dar nu ne intalniseram niciodata in realitate. Eu eram o fatuca de 16 ani cu “un suflet mare”, asa cum avea sa imi spuna chiar el, iar el, un baiat de 21, trecut deja prin doua drame in iubire. Ne-am intalnit la ora 18:00, cu o ora mai tarziu decat stabiliseram inital. Eu ma dadeam deja cu capul de km.0 din fata Teatrului National din Bucuresti, crezand sincer ca nu o sa mai vina si o sa ratez si ocazia asta de a-mi face un prieten. Nu mai fusesem cu cineva de cateva luni, iar la varsta aceea era echivalentul a (...)

Acum cateva ore, seria comentariilor făcute la videoclipul în care sunt rasă în cap s-a ”îmbogăţit” cu încă 3, unul mai dubios ca celălalt. Erau comentarii lăsate de străini, vizibil pasionaţi de hair styiling sau având un soi de fetiş pe care domnul G. nu l-a afişat niciodată, în ciuda săgeţilor venite din partea diferiţilor cârcotaşi. Ei bine, acum un sfert de oră m-am pomenit şi cu un e-mail cu titlu sugestiv: ”about your shaved head!”.

Se simţea defectă. Îi venea să izbucnească în lacrimi şi nu înţelegea de ce. Cum şi pe unde s-au încurcat circuitele şi cum ar fi putut ea să şi le deznoade când tot ce încerca să facă era să se abţină din plâns? O dureau toate deşi erau simple bucăţi de metal. Avea o pată mare de rugină în locul pe care curgeau de obicei lacrimile şi încerca din răsputeri să nu o mai hrănească. Să nu ajungă ea să fie pata argintie de pe bucata de rugină. Bucata de rugină cu circuite încurcate.

Trag de mine de trei săptămâni să scriu postul ăsta şi am ajuns să o fac tot ca în facultate, cu o noapte înainte de termenul limită, dar neapărat cu prezervativ. Desigur, prezervativul nu are nicio legătură cu restul poveştii, dar se încadra bine în fraza anterioară. Şi, nu-i aşa, cine sunt eu să-i neg afinităţile? Restul poveştii are legătură cu un chinez, un american şi un englez. Şi pentru că lipseşte românul ca să fie banc, o să mă integrez şi pe mine în peisaj.

Îmi amintesc cu oarece plăcere nefirească modul în care savuram acum un an comentariile lăsate în cadrul unui articol scris pe piticigratis. Era despre SNSPA, redactat în stilul caracteristic al blogului şi studenţii se zbăteau să demonstreze că ce este scris nu este adevărat, că autorul este slab de minte sau, cel mai haios, că articolul nu merită să fie comentat. Unii dintre ei apelaseră chiar la raţionamente deductive şi la argumente, ignorând faptul că al lor silogism se pierdea oricum în marea de p**e, p***e, m*i şi alte steluţe. Domnilor, pentru mine Facultatea de Comunicare şi Relaţii Publice (...)

Anul trecut eram prezentă la conferinţele organizate de Manafu în calitate de Oana Brătilă de la apPRentice.ro. Mă uitam cu jind la ecusonul lui Alex Negrea pe care scria doar atât: Alexandru Negrea. Nu era nevoie de explicaţii suplimentare sau de orice fel de alte asocieri. Între timp, apPRentice a pălit în faţa Let’s Do It, Romania! care i-a luat natural locul sub numele meu, fără nicio jenă sau lipsă de respect. Joia trecută însă, cu tot cu ecusonul încărcat de tuş, m-am simţit mai Oana – Raluca Brătilă ca oricând. Aşa, cu tot cu firul de păr de un centimetru, înălţimea de 158 şi numărul (...)

Totul începe cu: “am fost invitată de Chinezu la un show de mentalism realizat de Vlad Grigorescu“

Dacă banii nu aduc fericirea, am aflat pe pielea mea că proiectele sociale o aduc. Sunt astfel de oameni, ca Nicolae Doca, cei pentru care a meritat fiecare secundă dedicată proiectului “Let’s Do It, Romania!” în ultimul an. Iar în acest moment nu mi-aş putea dori nimic mai mult. Azi nu o să fiu calică. Buna Oana, Nu ma cunosti si nu te cunosc. Cel putin nu direct. Te-am “vazut” (electronic vorbind) pe “Let’s do it Romania” unde esti lider detasat in atragerea de oameni in campanie. Este impresionant pentru mine si am tinut sa te felicit personal. Sper sa (...)