Tremuram toată când i-am trimis primul mail domnului G. Durase o zi să mă hotărăsc, încă 3 ore să scriu mesajul şi încă una să dau send. Stătusem toată ziua să mă gândesc de ce fac asta. Da, contrar rădăcinilor blonde redescoperite alaltăieri, gândesc destul de mult. Uneori prea mult…
Mă întrebam dacă o fac exclusiv pentru o cauză bună, dacă o fac să îmi şochezi prietenii, dacă o fac pentru că simt nevoia unei schimbări şi asta ar fi o ocazie bună sau dacă o fac pur şi simplu pentru imaginea mea de fată altruistă. Da, mă gândeam inclusiv la asta. Dacă nu cumva în subconştientul meu totul se petrece din motive egoiste. Apoi mi-am dat seama că nu contează. Că indiferent de motivele “reale”, banii aceia tot vor ajunge la nişte oameni care au nevoie de ei. Şi da, asta îmi oferă şi mie o stare de bine.
Nu, nu cred că ar trebui să fim lăudate, după cum nu cred că ar trebui să fim blamate. Am considerat mereu că avem un merit mult prea mic pentru ceea ce suntem şi pentru ceea ce simţim. Am considerat că ne naştem cumva, iar acel cumva mai e influenţat de-alungul vieţii în proporţie de 90% de ceilalţi. 10% sunt rezervaţi eventualelor revelaţii. Ne naştem şi suntem crescuţi sau nu să ne impresioneze căţeluşii şchiopi sau să ne lase reci. Să ne intereseze soarta altora sau nu. Să fim dispuşi să ne radem în cap… sau nu. Dacă eşti crescut de mic în ideea că este bine să dai oamenilor în ceafă, cu ce drept să mă uit urât la tine când tu crezi că ceea ce faci este bine? După cum, dacă te naşti milos, ce merit ai ca să te laud?
E simplu: e ceva ce ai sau nu ai. Ceva ce poţi înţelege sau nu.
M-am speriat. M-am speriat mai întâi de ideea de a mă tunde. Da, sincer, ţineam la părul meu. Era parte din mine de peste 15 ani de zile şi văzuse multe la viaţa lui. Am visat mereu să am părul până în talie. N-a vrut niciodată să ajungă până acolo. Dar era părul meu şi în ciuda zilelor de tipul “bad hair day” îmi acopera bine faţa obosită în zilele mai puţin bune. Şi da, era frumos şi sănătos. Şi o să-mi fie dor să mi-l prind cu clama în creştetul capului în stilul ”Vitoria Lipan”. Dar la sfârşitul zilei rămâne doar păr. Care creşte şi fără care ar trebui să pot trăi la fel de bine.
Aşa că m-am speriat din nou. De ideea de a fi atât de speriată să mă tund. Şi pentru că nu am reuşit să găsesc un motiv logic pentru care sunt atât de speriată de idee, am hotărât să o fac. Da, exista riscul să mă sperii atât de tare încât să fie nevoie să-mi cumpăr peruci şi eventual să plâng în fiecare seară. Dar ar fi însemnat că nici cu păr nu’s tocmai frumoasă şi aşa măcar aş fi fost o urâtă cu 2000 de euro. 2000 de euro de dat mai departe acelor oameni care nu pot oricum să vadă în mine decât frumuseţea care contează…
Arhi zice că am fi fost umilite. Eu îi spun ca umilit eşti doar atunci când te simţi umilit. Umilirea este o stare ce ţine de tine, nu de cei din jurul tău… Iar eu, dragă Arhi, mă simt de la foarte bine în sus. Deloc umilită, deloc hidoasă. Pentru mine inclusiv frumuseţea stă în atitudine. Şi mă aşteptam, sincer, să fii de acord cu mine în această privinţă. Eu o să-mi ţin în continuare capul sus şi o zâmbesc cu cel puţin la fel de multă poftă.
Faceţi ce simţiţi că este bine. Atât.
Oricum tie iti sta mai bine decat celorlalte, so don’t bother! :)
Prima data cand am vazut ca se tunde lumea, nu stiam de ce. Cand am vazut pozele cu tine, nu te-am recunoscut, pentru ca nu ma asteptam :))
[…] Oana […]
bravo oana!
you’re da’ bomb :*
n-am cuvinte sa-ti spun cat te apreciez ;;) esti cea mai tare din parcare.. am spus :D
>:D<
btw.. love the "d-nul Bratila approved" badge :)
[…] This post was mentioned on Twitter by Elena Cîrîc, Oana Portase, Badita Florin, Alexandra Mărăşescu, Sorin Neagu and others. Sorin Neagu said: is it me or @OanaBratila is gettin' sexier by the minute? :) http://msd28.ro/2010/09/scurt-pe-2-pentru-o-cauza/ […]
[…] trei oameni. A urmat si Tara Duveanu, si Anca Bundaru, Corina Georgescu, subsemnata, Elena Ciric, Oana Bratila si Oana Portase. Fiecare cu motivele si cauzele ei. Si s-a nascut asa “Scurt pentru o […]
[…] vreau sa zic ca si ele au avut curaj: Lori, Elena Ciric, Oana Bratila si […]
Thank you, guys! :)
@Sorin – d-nul Bratila really did approve :D Imi zice sa ani de zile sa ma tund. :)) Si da, e mai importanta parerea d-nului Bratila decat a oricarui carcotas.
[…] ce s-au implicat în această campanie şi au renunţat la minunatul lor păr sunt: Roxana Radu, Oana Brătilă, Anca Bundaru, Tara Duveanu, Mika Pană, Oana Portase, Elena Cîrîc, Lori Modoran şi Corina […]
nu pot sa cred ca exista asemenea suflete care ar putea face un gest atat de mare pt o cauza nobila. Pur si simplu nu pot sa cred. Am ramas socata aseara cand v-am vazut la observator, dar socata in sensul bun. Un gest care te lasa mut si te face sa-ti pui muulte intrebari.Nu cred ca sunt cuvinte care sa caracterizeze gestul vostru, mai bine zis sufletul vostru! Cand v-am vazut m-am gandit daca eu as putea face asta..cred ca foarte multa lume s-a gandit la asta..si raspunsul meu a fost.. Doar un suflet MARE ar putea face asta! CLAR! Toata admiratia, tot respectul ,JOS PALARIA!
M-a impresionat foarte mult mesajul tau. Iti multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase. In fiecare dintre noi zace cate un suflet mare. Dar trebuie sa-l lasam sa respire, sa nu-l mai acoperim cu lucruri care in realitate sunt mai putin importante decat par. :)
Lasa Oana, e doar par…creste! :) E ca si cum ti-ai taia unghiile si cineva ar dona pentru asta :). Bafta in continuare si felicitari pentru gest!
Iti multumesc, Iulian! Bine ar fi sa primim donatii pentru unghii, ca si-asa eu le tin mai mereu taiate din carne. :)))
nu este vorba de umilinta…si chiar daca ar fi asta …se merita
dar altcumva nu ar fi putut fi facuta aceasta initiativa
[…] cu Mihaela Pana, Tara Duveanu, Anca Bundaru, Corina Georgescu, Loredana Modoran, Elena Ciric, Oana Bratila si Oana […]
Si eu care credeam ca te-am zarit acum doua zile la metrou cand se inchideau usile…
Sigur nu erai tu. Poate purtai peruca?
Sigur nu eram eu. :P In niciun caz nu port perucă. :)) Încă mă lupt cu ideea că trebuie să port căciulă iarna asta… :( Cred că-mi iau una de astrahan. :))
Ua! Da-mi voia sa-ti spun ca arati brici!
Felicitari pentru curaj (desi nu cred despre curaj e vorba, ci despre empatie)!
hehe, mulţumesc frumos! Acum mi-a mai crescut, arăt ca un băieţel de 15 ani. :))) În lunile următoare să vedem ce rol mai joc. :)
A fost şi o doză de curaj în joc. Doza venită la pachet cu empatia, pentru că altfel probabil că nu aş fi avut parte de ea. :) În liceu tot vorbeam cu o prietenă să săvârşim un act de rebeliune şi să ne radem în cap şi nu am reuşit să strângem înde-ajuns curaj. De o mică doză în plus aveam nevoie şi a venit acum pentru că am simţit că merită.
BRAVO!!! Toata stima!!!
[…] m-am ras în cap şi o dată cu părul a căzut si o serie de temeri şi frustrări. în plus, cu banii primiţi am […]
I thought it was a truly amazing gesture of greatness from Oana and the other girls. One person can change things and make a difference.
James ;o)
Thanks you for the kind words, James. :)
Iote ca m-am pus sa citesc si vis-a-vis de articolele pe tema asta Albert Einstein avea o vorba probabil arhicunoscuta si anume “Doar o viata ce o traiesti pentru altii este o viata ce merita traita” (sau, ma rog, ceva de genul).
De acord, dar doar atat timp cat tinem cont de faptul ca nu putem face bine in jurul nostru daca nu suntem, in primul rand, noi bine. :) Asa ca e important sa avem grija si de noi pentru a avea ce sa oferim celor din jur.
‘Faceti ce simtit ca e bine – atat!’ – WORD!
:) tare mult imi place ce ai scris