Poate femeile “noastre” nu sunt atât de diferite de femeile “lor”, dar contextul face în așa fel încât rețetele lor să nu poată fi folosite în bucătăriile noastre. În bucătăriile noastre online… Azi am avut ocazia să o cunosc pe Melissa Silverstein, o bloggeriță din SUA venită în România cu ocazia Ro-IFF (Romania International Film Festival). Activitatea sa online se învârte în jurul cinematografiei și ca să înțelegeți mai bine cum stă treaba cu nișele în SUA, Melissa nu are un blog despre filme, ci un blog despre filme cu, de și pentru femei, intitulat „Women and (...)

Numele lui m-a dus instant cu gândul la băiatul brunet și cu cioc la care îmi zbura gândul prin școala generală când ascultam CD-ul original! Back Street Boys. E adevărat, îmi plăcea mai mult de Nick, dar Kevin era cel mai matur și mai misterior din trupă și reușea, chiar și la vârsta aceea, să mă intrige. Prin clasa a 6-a am descoperit mIRC-ul, dar primele mele contacte cu el s-au rezumat la o serie ”Hello World!” pe canale principale din străinătate. Abia o dată cu descoperirea #bucuresti -ului și cu primele discuții adevărate, am început să aștept nerăbdătoarea noaptea, să se culce ai mei, să trag (...)

Povestea mea și a Vodafone a început acum mai mult de 10 ani când o dată cu primul telefon a venit și prima cartelă. Era “un” Kamarad roz și încă o mai am pusă bine, într-un colț cu amintiri, plină ochi de mesaje de pe vremea liceului. Nu încăpeau multe, dar știu că vreo 10 tot reușeam să salvez și era tare dureros când trebuia să fac selecția. Nu mai știu exact când am schimbat-o, dar până ieri am avut aceeași cartelă în vreo 4 telefoane succesive, o cartela cu puțin verde și puțin galben pe care încă se citea clar ”GO”. De fapt, acum îmi dau seama că gândurile mele cele mai bune se duc de (...)

Am primit, cu rușine vă spun, acum mai mult de 3 săptămâni, de la tovarășa Ruxa o leapșă pe citite. Leapșa pe citite este de fapt o leapșă pe oferite, pentru că cel ce o primește trebuie să ofere o carte în dar. Ce-i drept, cu speranța că cel ce o va primi, o va și citi într-un anumit moment din viața sa. no pressure involved! Și aș putea să mint și să vă spun că a durat ceva să mă hotărăsc la care carte să renunț, dar realitatea este că de când m-am întors din plimbarea prin țară, nu am mai putut să mai scriu. Mă simt, așa cum am scris și în ultimul articol, obosită. Aș vrea să scriu numai despre (...)

Aș vrea să mă întorc în oaza de liniște și verdeață din Maramureș. Să pic pe iarbă și să rămân acolo cu fața la soare. O zi, o lună, poate o viață întreagă. Și timpul să stea în loc cum numai acolo poate. Să mă urc în Mocăniță și șinele să se șerpuiască veșnic în onduleuri strânse pe care să nu le simt. Să nu mai simt nimic. Să aud doar pițigoi și vânturei și să nu știu cum arată, dar să nu îmi pese. Să mă urc în telescaun, să înceapă ploaia și să nu-mi mai fie teamă de nimic. Să privesc Maramureșul de sus și să simt fiecare picătură ce îmi lovește fața ca pe o binecuvântare și nu ca pe un blestem. Să (...)