E trist să asociezi viața unui om cu 10 lei. E de fapt trist să o asociezi cu orice sumă, fie că vorbim de ordinul zecilor, miilor sau miliardelor. Numai că e posibil să ajungi într-un punct în care asocierile să nu mai conteze. Să fie egale cu 0 și tot ce să conteze să fie să supraviețuiești.
E trist, e groaznic de trist gândul că ai putea ajunge în punctul în care să fie nevoie să îți cumperi viața. Și mai trist, să nu ai bani pentru ea. Să fie scoasă la vânzare în bucăți mici la câte 10 lei și să speri cu inima strânsă că vor lua și prietenii câteva… Măcar una.
Dar e și bine. E bine să știi că nu ești singur pe lume. Că sunt acolo și alții pregătiți să lupte pentru tine. Cu tine. E bine că acești alții există și că nu doar o dată au reușit să salveze vieți. Uneori, au fost nevoiți să le cumpere…
—–
Știu, sunt multe cazuri pe lume, sunt prea multe cazuri chiar și numai în România. E greu să alegi pe cine să ajuți, pentru că e imposibil să îi ajuți pe toți, dar a nu ajuta pe nimeni nu este și nu a fost niciodată o soluție.
Ieri am aflat de cazul Andreei și sper să reușim să ne mobilizăm în timp record întrucât suma de 25.000 de euro trebuie strânsă până pe 3 octombrie, deci în mai puțin de o săptămână.
Pentru Andreea s-a creat o pagină web securizată unde puteți dona 10 lei, folosind cardul bancar, în mai puțin de 5 minute.
Ce înseamnă 10 lei și 5 minute? Răspunsul îl știți deja…
Sa dea domnul sa puteti strange acesti bani. Nimeni nu merita sa moara de o boala.
Tare-s ciorus cum au convins acele păsări să nu plece din balta aia micuță…LE: Nu era plin de țânțari pe acolo, ca acu’ 3 ani?
[…] pe la prânz am primit un mail de la Andreea Popescu, cea pentru care ne agitam acum o lună să strângem suma de bani necesară unei intervenții chirurgicale care putea să o scape de […]