Boala de moarte

Am primit, cu rușine vă spun, acum mai mult de 3 săptămâni, de la tovarășa Ruxa o leapșă pe citite. Leapșa pe citite este de fapt o leapșă pe oferite, pentru că cel ce o primește trebuie să ofere o carte în dar. Ce-i drept, cu speranța că cel ce o va primi, o va și citi într-un anumit moment din viața sa. no pressure involved!

Și aș putea să mint și să vă spun că a durat ceva să mă hotărăsc la care carte să renunț, dar realitatea este că de când m-am întors din plimbarea prin țară, nu am mai putut să mai scriu. Mă simt, așa cum am scris și în ultimul articol, obosită. Aș vrea să scriu numai despre stări de spleen, dar îmi dau seama că făcând asta nu aș reuși decât să mă afund într-o mlaștină în care nu mă mai simt bine, când de fapt ar trebui să caut în mine resursele necesare unui efort pentru a ieși din ea. Odihna e falsă aici, dar cumva reușesc să mă mint că e mai bine decât deloc. Și e mai ușor așa decât să încerc să ies, indiferent de cât de conștientă aș fi de lucrurile frumoase și de binele care se află în afara ei.

Sunt astfel de momente cele în care îți dai seama cât de slab ești de fapt. Că atunci când ai fost bine nu te-ai antrenat suficient. Că ai trăit mereu în cap cu ideea că ție nu ți se poate întâmpla și dintr-o dată ai impresia că toate ți se întâmplă numai ție. Toate „excepțiile”. Și nu poți să nu te întrebi dacă nu cumva, fără să-ți dai seama, tu le-ai atras pe toate în viața ta.

Problema este de a mă înţelege pe mine, spunea Søren Kierkegaard, trăindu-și viața în jurul acestei idei.  Într-o continuă și obositoare căutare de sine, ce probabil pentru unii nu se sfârșește niciodată, simt de multe ori că mă aflu și eu, iar cartea pe care doresc să o ofer este „Boala de moarte”, scrisă de Kierkegaard sub pseudonimul Anti-Climacus și în care „personajul principal” este disperarea – această contradicţie chinuitoare, această boală aflată în sine, de a muri veşnic, de a muri fără să mori… Disperarea înseamnă tocmai să te macini în interior, dar este o măcinare neputincioasă a unui sine care nu este în stare de ceea ce vrea…

Cartea pleacă la Augustin Radu și leapșa la Nebuloasa, Anca și Alex.