Noi reciclăm, voi reciclați, ei reciclesc

De reciclat se reciclește, logic, cu o recicletă – un soi de tricicletă cu un spatiu de depozitare fixat în dreptul roților din spate. De ce îi zice RECIcleta? Pentru că în ea se transportă hârtie luată de la companii și dusă la centre de… reciclare!

Deși lansat de doi ani de zile (22 septembrie 2009) de către ONG-ul ViitorPlus, eu am auzit prima oară de proiect acum un an la o conferință “green” unde am fost prezentă cu Let’s Do It. Și aici intervine de fapt și prima problemă: e greu să afli de astfel de proiecte mișto dacă nu te învârți prin cercurile potrivite. LDIR a reprezentat primul meu contact cu zona eco, dar Recicleta mi s-a părut a fi o idee genială tocmai pentru că la fel ca LDIR nu era exclusiv un proiect eco, ci avea și o importantă componentă socială: transportul hârtiei este asigurat de cargo-biciclete conduse de persoane defavorizate, cărora li se asigură astfel un loc de muncă.

Momentan, Recicleta colectează hârtie doar din perimetrul Floreasca-Dorobanți-Aviatorilor, “sediul”  aflându-se în cadrul Satului SOS din București. O listă completă a străzilor parcurse de Recicletă poate fi consultată aici. Până acum, au fost colectate aproape 70.000 de kilograme de hârtie de la peste 150 de agenți economici.

Și pentru că nu am vrut să mă rezum doar la informații preluate de pe site-ul ViitorPlus, vineri am fost la fața locului să văd cum se desfășoară procesul de ”reciclire”. Era stabilit să mă urc pe o Recicletă, să trec pe la 5 firme, să colectez hârtia și să mă întorc la Satul SOS teafără, nevătămată și cu toată hârtia în ”portbagaj”. Ca de obicei însă, socoteala de acasă… știți voi.

Alex, veteranul reciclist, cu o experiență de peste doi ani de zile, a început prin a-mi face instructajul. Reguli de bun simț, de altfel, dar pe care era obligat să le precizeze: nu trebuie să depășești o anumită viteză, trebuie să fii mereu atent la mașini (pentru că dacă nu există nici măcar piste de biciclete prin tot Bucureștiul, vă dați seama că pentru Reciclete nici atât), să nu virezi brusc, să blochezi mereu Recicleta cu sistemul special antifurt atunci când te duci să colectezi hârtia.

Când m-am urcat în cele din urmă pe Recicletă și am început să pedalez, senzația a fost asemănătoare unei curse într-un parc de distracții. Adrenalină cât cuprinde și mintea mea nu reușea să înțeleagă de ce. Până la urmă, mă aflam într-un mijloc de transport 100% sigur, dar cumva nu reușeam să mă adaptez mecanismului. În față vedeam o roată, dar în spate aveam două. Și probabil aici s-a rupt și firul în mintea mea care nu a reușit să accepte asta. Recicleta o lua ba la stânga, ba la dreapta, deși eu aveam impresia că țin ghidonul drept. În jumătate de oră nu am reușit să o controlez pe deplin (amănunt important ținând cont de faptul că urma să ieșim cu ea în mijlocul unei șosele cu două benzi) și nici să scap de senzația că la fiecare mișcare bruscă o să cad de pe bicicleta care era de fapt o Recicletă… Am înțeles atunci că experiența e totuși binevenită și că nu se dobândește într-o zi. Mai ales când ești obișnuit să mergi pe două roți.

Ce s-a întâmplat mai departe a fost… special! Am ajuns să mă plimb nu CU Recicleta, ci ÎN Recicletă. La urma urmei, ce sunt 50 de kile de om pe lângă 200 de kile de hârtie, cât mi-a zis Alex că a reușit să ducă în spate. M-am așezat pe niște saci și am pornit la drum, pe Calea Floreasca. La firme am fost așteptați cu zâmbetul pe buze și da, simt nevoie să menționez asta, pentru că e mare lucru. Una e să găseși niște cutii pline cu hârtie în fața apartamentului și alta e să te aștepte cineva, să te primească înăuntru și la final să îți mulțumească pentru ceea ce faci. Pur și simplu, mai ales când vine vorba de proiecte sociale, aceste mici amănunte sunt extraordinar de importante. Și vedeam că îl fac și pe Alex să se simtă mândru de munca lui.

În concluzie, oameni dragi, vă rog și vă rog mult, când mai aflați de astfel de proiecte faine să nu le țineți numai pentru voi. Pentru că ne plângem atât de mult de știrile de prost-gust de la TV și de articolele de prost-gust din tabloide, încât este cumva datoria noastră să scoatem la iveală lucrurile frumoase. Iar Recicleta este unul dintre ele. :)

PS: Ariel se pare că s-a descurcat mai bine, a reușit să îmblânzească Recicleta (sau cel puțin așa relatează pe blog :P) și are și o informație de ultimă oră: proiectul se extinde și în zonele Victoriei, Kiseleff, 1 Mai, Piaţa Presei şi Mărăşti! :)