Iar simt cum sunt trasă în jos şi iar simt cum nu mai am unghiile înde-ajuns de lungi si de puternice să mă ţin. Să mă ţin de orice apuc – de cărămizi, de scoarţă de copac, de pământ… chiar şi de un geam sau de o tablă şi să se audă scrâşnetul ăla şi să-l simţim până în fundul sufletului. Pe tine nu vreau să te rănesc. Deşi acum, cu unghiile tăiate din carne, mai mult ar părea că te mângâi…
Voi v-aţi pus vreodată bicicleta la ochi? Ce faci când te trezeşti în marea de oameni şi te simţi dintr-o dată mult prea mic pentru ca cineva să te audă? Ce faci când ai dorinţe ce par imposibil de realizat? Când vrei să salvezi lumea dar lumea pare că nu vrea să fie savată? Ne pierdem în mulţimea în care urlă non-valorile, egoismul şi setea de bani. Riscăm să rămânem pierduţi în ea, să fim absorbiţi şi să ne complacem în ignoranţă şi superficialitate. Sau putem să ne ridicăm deasupra ei şi să tragem şi pe alţii cu noi. Să mutăm majoritatea la etaj.
A trecut atâta timp şi sunt atât de multe de spus şi atâtea sentimente se zbat în mine că nici nu ştiu cum să încep. Dar vreau să scriu, vreau să mă descarc de tot ce am în mine adunat. Pentru că urlă. Urlă să iasă. De s-ar putea aşterne ele gândurile singure pe hârtie. De aş putea să fiu măcar o dată spectator al vieţii mele. Autor omniscient, scris la persoana a 3-a. Urlă. Mă simt puţin obosită. Săptămâna trecută am fost epuizată de-a dreptul. Ieri m-am simţit într-un soi de vacanţă pentru că am reuşit să stau toată ziua în casă. Şi afară ploua frumos. Auzeam în geam. Lunea trecută vroiam să mă arunc (...)
“When I get sad, i stop being sad and be awesome instead. True story” – Barney Stinson So it seems like today is the day of Awesomeness! Yuhuu! I know this because Andra knows this because Andu knows this. And because they’re awesome. And now I’m awesome. The question is: are you awesome?
Încă mai sper că medicul de familie a făcut mişto de mine când mi-a spus că am vărsat de vânt… sau că s-a înşelat şi de fapt e o toxiinfecţie alimentară. Cică o să-mi iasă bube şi în cap. Ce naiba să mai spun… numai gândul că trebuie să stau două săptămâni închisă în casă mă termină. Şi acum realizez că am făcut oreion doar în partea dreaptă, deci cine ştie de ce surpriză plăcută o să mai am parte… eventual pe la 50 de ani aşa! Ieri mă plângeam de oboseală cronică şi stare generală proastă şi prietenii mă sfătuiau să o las mai uşor cu proiectele, că le povesteam că nu mai pot să dorm (...)
Sunt ruptă de oboseală. Este ora 5:30 şi am terminat în sfârşit de lucrat la noul site „Let’s Do It, Romania!”. Dar e frumuşel foc şi tocmai pentru că am muncit atât de mult la el şi l-am aşteptat atâta timp, parcă nu îmi vine să mă culc.. aş mai sta puţin să mă mai bucur. Ştiu că aş putea să fac asta şi mâine, dar cel mai probabil mâine o să am altceva de făcut… aşa se întâmplă mereu, aţi observat? Nu apuci bine să te bucuri de o reuşită, că apare altă treabă, sau vreun eveniment trist sau o persoană care să-ţi strice dispoziţie. Aşa că eu prefer să trag de momentul ăsta, chit că sunt (...)
Anunţ şi aici, că nu se ştie niciodată de unde sare voluntarul :) Se face că acum câteva săptămâni am dat drumul înscrierilor pentru „cartatori” şi ”coordonatori locali”. Evident nu s-a înghesuit lumea :)) Dar zău că mă aşteptam să îşi dorească să fie ”capitani de judeţ”. Din păcate sunt 4 judeţe în care nu s-a înscris nimeni pentru organizare locală şi alte câteva cu câte un singur viteaz.
…asks for the perfect soundtrack
Trag de mine să nu intru în depresie, dar simt cum mi se zbate sufletul şi vrea să iasă afară… Mă gândesc la lucrurile frumoase pe care le fac, la oamenii dragi pe care îi am in jur şi totuşi nu reuşesc să schiţez nici măcar un zâmbet.
sursa: @nicellyy Pe mine m-a binedispus :) Enjoy your day, despite the bad weather!
