…pentru că #matasari17 este locul unde #lecturiurbane şi #draduta se întâlnesc. :) Şi pentru că acolo sufletul chiar dă pe dinafară ;) de mulţi ce sunt oamenii frumoşi şi zâmbetele pe care le poartă.
Author - Oana
2 hashtaguri care mă fac să zâmbesc: #draduta şi #lecturiurbane
1. Sper că aţi auzit cu toţii până acum de campania desfăşurată pentru Daniel Răduţă, cel mai bine cunoscută în online prin hashtagul #draduta. Un mare bravo, din nou, tuturor celor care au contribuit la strângerea de fonduri, dar mai ales la creşterea vizibilităţii acestei campanii, pentru că este o deschizătoare de drumuri. E foarte interesat de observat faptul că oamenii reuşesc să se mobilizeze mai repede când este vorba de cazuri concrete, decât de subiecte generale cum ar fi ”lupta împotriva leucemiei”. Sper însă ca această tendinţă să se schimbe, iar această campanie să aibă rol de exemplu (...)
Zăpadă, iubire, copii?
Azi îmi sărbătoresc copilul. A făcut 10.000. De membri :) De fapt, între timp s-au făcut 10.012 şi probabil până termin de scris articolul va mai creşte. Dar nu pentru că e aşa frumos şi creşte aşa de repede îl iubesc, ci în primul rând pentru că e al meu. Eu l-am născut, eu l-am crescut şi vorba aia, eu îl omor dacă mă supără! :)) Da, mă refer la cauza de pe Facebook pentru proiectul “Let’s Do It, Romania!”. Azi, la 00:30 s-a alaturat membrul cu numarul 10.000. Da, sunt mândră că am reuşit în două luni de zile să adun atâţia susţinători şi să aduc această cauză pe locul 4 în topul (...)
Let’s Do It, Cârcotelia!
Ştefan Murgeanu, prieten al proiectului ”Let’s Do It, Romania!” s-a gândit să facă o faptă bună şi să-l promoveze pe forumul şi newsletterul BestJobs. Cred că habar nu avea ce-l aştepta :)) Că românii sunt cârcotaşi, ştim deja cu toţii. Şi eu sunt cârcotaşă, zău. Cârcotaşă rău. Dar, aşa cum am mai spus, important este să nu ne limităm la cârcotit. Ieri erau deja 8 pagini pline de comentarii care mai de care mai drăcoase şi cum nu-mi stă în fire să ignor, m-am pus pe răspuns. Şi am scris şi eu 3 pagini de Word… am selectat doar câteva paragrafe, pentru ca multe idei se repetau sub forme (...)
Mai mult ca oricând
Melancolie, dor, iubire… poate si regrete. Nu am reuşit să separ sentimentele între ele. Ştiu doar că am simţit emoţia în tot corpul. Sunt acele momente în care simţi cu adevărat că trăieşti. E plăcut să ştii că există persoane care îşi amintesc de tine mai mult decât reuşeşti tu să o faci. Nu ştiu dacă visând la anii de liceu m-aş fi numit ”o blondă plină de muză”. Am şi uitat că am fost odată, demult, blondă. Dar nu o să uit niciodată că am fost acolo. Acolo, în lumea plină de curaj, ambiţie şi entuziasm pe care am creat-o cu alţi doi ”copii”. Laura şi Mihai. File de poveste.
Mix de idei. Despre GPB, LDIR şi CP.
Ştiu că mi-aţi dus lipsa, dar în ultimele zile am fost plecată în misiune specială cu Let’s Do It, Romania! la un eveniment cinematografic dedicat mediului – Green Planet Blues. Şi a fost genial. Am cunoscut o grămadă de oameni uber inspiratori (ştiu că sună ca dracu, dar aşa este corect spus – I checked!…) şi am văzut nişte scurt şi lung-metraje excepţionale. Am realizat că sunt atât de multe persoane în această ţară şi în această lume de care nu am auzit, dar alături de care aş sta ore bune la poveşti. Mă întristează că ştiu atâţia oameni cine e Inna sau alte vedete si ”vip” (...)
You shall rise
The illusion of free choice
Is it?
Tu cine erai?
Nu mai ştiu când a început totul. Nu am simţit niciodată nevoia să mă identific cu Bălănel sau cu Miaunel, de exemplu. Dar cred că a fost de ajuns o singură dată să spun „eu sunt „Water”!” şi desenele animate să capete pentru mine un nou farmec. Ţin minte că reuşeam în mintea mea să fac ca personajul meu să fie cel mai important şi cel mai interesant, indiferent de rolul real pe care îl avea. Şi îl urmăream cu sufletul la gură şi reuşeam cumva să mă identific din ce în ce mai mult cu el, întorcând pe toate părţile ce spunea şi ce făcea, astfel încât să se apropie mai mult de mine, de Oana. Nu conta că (...)
But without deeper reflection one knows from daily life that one exists for other people — first of all for those upon whose smiles and well-being our own happiness is wholly dependent, and then for the many, unknown to us, to whose destinies we are bound by the ties of sympathy. A.Einstein Sursa: The World As I See It – An essay by Einstein