Zăpadă, iubire, copii?

Azi îmi sărbătoresc copilul. A făcut 10.000. De membri :) De fapt, între timp s-au făcut 10.012 şi probabil până termin de scris articolul va mai creşte. Dar nu pentru că e aşa frumos şi creşte aşa de repede îl iubesc, ci în primul rând pentru că e al meu. Eu l-am născut, eu l-am crescut şi vorba aia, eu îl omor dacă mă supără! :))

Da, mă refer la cauza de pe Facebook pentru proiectul “Let’s Do It, Romania!”. Azi, la 00:30 s-a alaturat membrul cu numarul 10.000. Da, sunt mândră că am reuşit în două luni de zile să adun atâţia susţinători şi să aduc această cauză pe locul 4 în topul celor mai mari cauze din România de pe FB. Şi mi-am pus în cap ca până săptămâna viitoare să ajungă pe locul 2. Mark my words! :)

Sunt mulţi români de rahat în ţara asta, dar zău că nu mă interesează. Ce ştiu este că sunt şi foarte mulţi români valoroşi, faini, mişto, cum vreţi să le spuneţi, care însă nu ştiu unii de ceilalţi, dar aduşi laolaltă pot face lucruri extraordinare! Şi asta îmi doresc cel mai mult de la proiectul LDIR – să arate că se poate. Că forţa oamenilor care luptă pentru acelaşi obiectiv este imensă şi poate muta munţii din loc. Vom începe prin a face curăţenie în ţară. Apoi, posibilităţile sunt infinite. :)

Îmi începusem ziua prost, dar până la urmă se pare că îmi încep săptămâna bine.

Şi mi-am mai setat două obiective :)

– să am o camera cu geamuri imense – care să pornească de cât mai aproape de podea şi să fie late şi înalte şi să am şi o pernă uriaşă pe care să stau şi să lucrez la laptop sau citesc o carte sau să fac dragoste privind cum cad fulgii iarna, frunzele toamna şi cum cântă păsărelele primăvara şi apune soarele vara. şi să nu mă intereseze că se uită altcineva la mine.
şi
– să ajung în august la festivalul M’era Luna să îi ascult pe Crematory live. face careva cinste cu un bilet? :)

Eu încă nu m-am săturat de vremea de afară…
Ieri am fost la prima bătaie sănătoasă cu zăpadă din ultimii câţiva ani… prea mulţi aş spune. :)
Azi am ieşit timid pe la 1:00 pe balcon. Mi-am tras căciulă, fular, mănuşi şi geacă şi tzup în zăpadă. Până la urmă nu am rezistat, ningea prea frumos ca să nu mă bucur din plin, aşa că mi-am tras şi bocancii şi am ieşit de nebună pe stradă. 5 minute. Nu mai mult. Îndeajuns cât să mă uit în sus şi să zâmbesc la fulgii care îmi cad pe nas. Şi să aştept să mă săruţi.

I would die if i couldn’t feel your love
I hear you smile, your voice in my dreams
When i wake day and night

O săptămână minunată vă şi ne doresc ;)