Ştiu că mi-aţi dus lipsa, dar în ultimele zile am fost plecată în misiune specială cu Let’s Do It, Romania! la un eveniment cinematografic dedicat mediului – Green Planet Blues. Şi a fost genial. Am cunoscut o grămadă de oameni uber inspiratori (ştiu că sună ca dracu, dar aşa este corect spus – I checked!…) şi am văzut nişte scurt şi lung-metraje excepţionale. Am realizat că sunt atât de multe persoane în această ţară şi în această lume de care nu am auzit, dar alături de care aş sta ore bune la poveşti. Mă întristează că ştiu atâţia oameni cine e Inna sau alte vedete si ”vip”-uri, în timp ce atât de multe persoane care au într-adevăr ceva de spus sunt ţinute în obscuritate.
Pe de altă parte, nu pot decât să mă bucur că în ultimul an am avut ocazia să particip la evenimente care m-au adus lângă astfel de persoane şi m-au ajutat să cresc într-un an cât am crescut în 3.
Am realizat însă că aceşti oameni se află peste tot în jurul nostru. Evenimentele sunt doar ocazii care ne aduc mai aproape unii de ceilalţi. Important e să avem curajul să îi întrebăm cine sunt, ce fac şi ce cred. Şi apoi totul vine de la sine.
Despre experienţa de la GPB voi scrie însă pe site-ul proiectului LDIR. Desigur, acolo nu voi face mişto de faptul că la Castelul Peleş (CP) lui Ştefan cel Mare i se spune „STEVEN the Great” (Steven frate??? De ce nu ii spunem direct „Steve”?). Apropo, zău dacă îmi aduceam aminte că Peleş găzduieşte chestii kitschoase – cel puţin din punctul meu de vedere. Nu mai fusesem acolo de prin generală, când probabil oglinzile cu flori din sticlă de Murano colorate cu roz bon-bon, verde fosforescent şi alte nuanţe asemenea îmi plăceau pentru că semănau cu cleştişorii mei de păr. Din păcate nu m-a lăsat portofelul să dau 30lei ca să fac două poze.
—
În ceea ce priveşte proiectul Let’s Do It, Romania!, cei de la Realitatea m-au citat într-un articol, spunând că am încredere că în septembrie românii se vor mobiliza şi vor ieşi să cureţe ţara. A fost o declaraţie mai mult off the record, în timpul unei discuţii la un pahar de şampanie, dar sunt nişte cuvinte în care chiar cred. Oare chiar sunt românii mai puturoşi decât estonienii? Am mai spus-o şi o să o mai tot spun: dacă toţi cei care spun că acest proiect nu o sa aibă succes ”pentru că românii sunt nesimţiţi” o să iasă din casă în ziua X, atunci vom fi îndeajuns de mulţi cât să reuşim. Dacă însă ne limităm la a ne plânge de ceilalţi fără să facem la rândul nostru ceva, atunci da, probabil că o să curăţăm doar un sfert, doar o treime, doar o jumătate… Poate tocmai datorită faptului că am cunoscut atât de mulţi oameni speciali în ultima perioadă, am încredere că sunt destui cât să curăţăm întreaga ţară.
Cu oricine ai discuta, ar da din cap dacă i-ai spune „aşa sunt românii… aşa e la noi…”, dar nu ar recunoaşte că şi el este la fel. Acum e ocazia să demonstrăm cum suntem fiecare. Individual. Şi abia apoi să ne privim prin prisma „poporului român”. Poporul român este format din suma indivizilor care îl constituie. Aşa că schimbarea imaginii pe care o avem asupra poporului va avea loc atunci când se va schimba realitatea de la nivelul fiecărui individ.
Dar despre asta o să vă mai tot vorbesc. Despre imaginea României, despre proiectul LDIR, despre noi…
Până una alta, noi să fim sănătoşi.