Author - Oana

Dacă nu ar fi oprit curentul aș țopăi prin cameră făcându-mi bagajul după o listă pe care nu am scris-o nici până acum, dar care mi-ar fi adus cu adevărat aminte de taberele în care mergeam în copilărie. Am fost copilul taberelor și nu trecea an în care să nu plec prin munți cu colegii de clasă, așa cum nu trecea tabără din care să nu ajung acasă dorindu-mi să fi durat mai mult. Sunt entuziasmată nevoie mare dintr-o mie de motive, dar cel mai mult pentru că simt eu că o să mă cuprindă din nou senzațiile grozave din copilărie. Dorința de a evada din București, de a descoperi locuri noi, de a cunoaște (...)

Au trecut deja 5 zile de când m-am întors din Veneția dar am întârziat cât mai mult postarea acestor articole pentru ca povestea să nu se încheie atât de repede. Sunt niște mici ferestre spre o lume mai colorată, pe care deși o putem găsi și într-o zi obișnuită de joi, de cele mai multe ori nu reușim să o zărim sub praful vieții cotidiene. Acest post îi este dedicat lui Vasile, un tânăr român pe care l-am cunoscut în ultima zi petrecută în Italia și căruia, deși stabilit de un an în Treviso, putem totuși să-i spunem „Vasile din Târgu Mureș”.

Vă propun un mic exercițiu:  o călătorie virtuală cu RATB-ul. Știu, nu vă face plăcere nici în viața reală, dar de data aceasta vom evita și aglomerația și oamenii necivilizați. De data aceasta vom fi atenți la drum, nu cu gândul la grijile noastre cele de toate zilele și cu ochii în ecranul telefonului mobil. Și de data aceasta ne vom afla în compania unor personaje al căror nume le-am auzit de atâtea ori și totuși despre care știm atât de puține. Mi-am dat prima oară seama de propria ignoranță atunci când am aflat cu stupoare că cel după care este denumită stația de metrou „Costin Georgian” nu a fost (...)

Ok, recunosc, m-am dus la petrecerea J&B Feel The Beat stresată de ideea că o fie muzică house și că nu o să mă simt în largul meu. Adaugă asta la faptul că nu mai băusem whiskey din liceu, când după o „supradoză” am hotărât că nu mai pun gura pe așa ceva, și e clar că entuziasmul nu atingea nici pe departe cote maxime. Desigur, aș fi putut să beau altceva, dar ar fi fost ca și cum m-aș fi dus la o petrecere cu temă country îmbrăcată goth. S-a redovedit însă deja de atâtea ori doveditul fapt că ce contează în primul rând sunt oamenii cu care petreci și atmosfera generală. Și muzica nu a fost nici (...)