Author - Oana

Curăţenia de Crăciun mă termină psihic. Ce mă enervează cel mai tare este că dacă eu mă pun pe şters praful azi, până de Crăciun se pune iar… Dar nu vreau să şterg praf în Ajun, aşa că tac şi-nghit. Ce mă enervează la fel de tare este că am multe şi mici prostioare împrăştiate pe birou, dulap, etajeră, ceea ce face procesul de ştergere a prafului mai lung şi mai dureros. De obicei le îndesam prin sertare, numai că anul acesta sertarele ajunseseră deja în stadiul de saturaţie… iar adepta ascunsului sub pat nu sunt. Nu de alta, dar acolo e un soi de cameră de zi pentru căţelul meu în timpul (...)

Pentru că luna aceasta se împlinesc 20 de ani de când am scăpat de raţie, băieţi cu ochi albaştri şi programe bulgăreşti, dar totuşi evenimentele au făcut ca amintirea revoluţiei din 1989 să fie pusă sub semnul tristeţii, revoltei şi scârbei, m-am hotărât să aduc vremurilor de mult apuse un „omagiu” diferit. Nu eu am ales această variantă, ci mai degrabă ea pe mine, pentru că scormonind zilele trecute prin nişte sertare, am dat peste o carte veche: BANCURI din „epoca de aur” (De la lume adunate).

Silence says it all Un baiat frumos, sentimente ce imi strabat corpul, sarbatori alaturi de cea mai buna prietena, mesterit la proiecte indraznete si o melodie pusa pe repeat. Azi, acum, sunt fericita.

Ma intreb daca oare s-a terminat jegul asta de circ politic sau o sa-si puna amprenta si de sarbatori. Ce este mai trist este ca tigania de la televizor nu se compara cu tigania de aici de jos, de la noi, oamenii de rand. Ultimele saptamani au scos ce-i mai rau din oameni si am incercat sa-mi dau seama pentru ce. Chiar merita Basescu sau Geoana sa ne jignim intre noi? sa aruncam cu rahat in cei care au alta parere decat a noastra? Nu realizati ca adevarata problema, ce este cu adevarat trist, este ca s-a mers la vot nu pentru cineva, ci impotriva cuiva?

Din seria: plangem, ne enervam, dar sa mai si radem. Nu sunt rasista. Nu numai ca nu sunt rasista, dar chiar mi-e foarte greu sa-i inteleg pe cei care sunt rasisti si incerc sa-i conving mereu sa-si reevalueze modul de a gandi. Sa generalizezi e o mare prostie. Azi m-a marcat o secventa dintr-un serial. Recunosc, am ras o juma de ora si inca mai rad cand imi aduc aminte. Se face ca un tanar afro-american, orfan de fel, dar acum aflat intr-o iubitoare familie adoptiva, se supara intr-o noapte din diverse motive si decide sa fuga de acasa. La ZOO.

et on s’aimera encore, lorsque l’amour sera mort Sunt trista ca sunt trista. Stiu ca maine va trece, dar tot urasc aceasta stare. Poate pentru ca m-am dezobisnuit de ea. Am ras si am zambit mult in ultimele luni si am uitat sa mai fiu trista. Vezi, cateodata e un lucru rau. Pentru ca atunci cand te izbeste din nou, te poate omori. Nu de tot, dar indeajuns cat sa-ti doresti sa te omoare de tot. Ironic, nu? Life is all about irony ;) take it or leave it.

Ieri am facut o prietena sa planga. Ieri am facut o prietena sa planga de fericire. Ne trezim de multe in ori in momente ale vietii in care nu stim ce ne-ar putea face fericiti. Incercam sa gasim fericirea, dar nu stim unde sa o cautam. De multe ori obosim in aceasta cautare nesfarsita si ajungem sa fim mai tristi decat eram atunci cand am pornit la drum. Asa ca ne asezam pe jos, ne punem capul intre palme si incercam sa ne odihnim si sa trecem pur si simplu prin viata fara sa ne mai pese de nimic. Asteptam sa ne expire timpul si tocmai in aceste momente timpul pare sa treaca din ce in ce mai greu (...)

Enjoy life. Smile :)

Don’t let yourself go Mi-am propus acum ceva vreme sa nu mai traiesc in trecut. Am inceput cu lucruri simple… ma rog, simple pentru unii, grele pentru mine, ca agatatoare de apuse vremuri… prima oara mi-am sters toate mesajele din telefon prin iunie. Apoi am inceput sa arunc sau sa donez lucruri care ma tineau ancorata in trecut. Apoi m-am vopsit. Ce pacat ca nu putem arunca tot ce am dori sa aruncam. Amintiri, sentimente. Nu stiu daca as vrea sa le arunc.. la urma urmei, si datorita lor sunt omul care sunt acum. Daca imi place acest om?

immerse your soul in love Nu stiu cat de multe am invatat in cei aproape 22 de ani de viata, dar printre cele mai “triste dar adevarate” se numara faptul ca oamenii se schimba. Desigur, asta e si un lucru bun. Dar nu ma refer la acele schimbari in bine ale celor care “se intorc spre calea cea dreapta” (whichever that is…). Si nici macar la schimbarile “in rau”. Ma refer la schimbari pur si simplu. Suntem toti supusi, vrem nu vrem, acestui fenomen.