Din seria: plangem, ne enervam, dar sa mai si radem.
Nu sunt rasista. Nu numai ca nu sunt rasista, dar chiar mi-e foarte greu sa-i inteleg pe cei care sunt rasisti si incerc sa-i conving mereu sa-si reevalueze modul de a gandi. Sa generalizezi e o mare prostie.
Azi m-a marcat o secventa dintr-un serial. Recunosc, am ras o juma de ora si inca mai rad cand imi aduc aminte. Se face ca un tanar afro-american, orfan de fel, dar acum aflat intr-o iubitoare familie adoptiva, se supara intr-o noapte din diverse motive si decide sa fuga de acasa. La ZOO. Coincidenta (clar coincidenta) face ca eroul nostru sa se opreasca in dreptul tarcului de maimute. Si sta suparat si aproape ca ii da o lacrima, cand o maimuta, probabil vrand sa-i transmita alteia ceva, scoate un chirait (prin chirait inteleg un sunet scos de maimuta..). In acel moment, baiatul are o revelatie. “Ah, bunico, ce dor mi-e de tine. Aproape ca simt ca esti aici cu mine.”.
Mdap.
Oricum, raspunsul este nu: negrii nu cresc in copaci. Si nici macar nu petrec prea mult timp pe acolo. Caprele insa, believe it or not, fac asta. Check out this non-photoshoped picture:
