Author - Oana

Înghețata, și asta n-o poate nega nimeni, este cu siguranță una dintre micile bucurii alte vieții, chit că unii o preferă de vanilie, alții o preferă de ciocolată, unii o preferă pe băț, iar alții o preferă la cornet. O mâncăm când suntem veseli, o mâncăm când suntem triști (pe canapea, direct din cutie, cu cea mai mare lingură pe care o avem, în timp ce ne uităm la o comedie romantică – isn’t this a clichee, or what?), o mâncă și cei mari, o mănâncă și cei mici. Acest articol nu este însă despre înghețată. Acest articol este despre gelato. Despre gelato autentică, făcută în România, cu (...)

Festivalul de Teatru Tânăr IDEO IDEIS a luat naștere în 2005, când, cu o săptămâna înainte de prima ediție, nici măcar organizatorii nu au crezut că va mai exista o a doua. Ieri s-a încheiat însă ediția cu numărul 7, așa că iată-ne, totuși, în 2012, în luna august, la Alexandria, la finalul unui festival construit anul acesta chiar în jurul sintagmei „nimeni nu ar fi crezut că…”. De altfel, nici eu nu aș fi crezut că o să găsesc la Alexandria atât de mult de entuziasm și atât de multă deschidere față de ceea ce înseamnă „a oferi”. Am reușit să prind doar ziua de sâmbătă și puțin din cea de (...)

În seara asta, dragii moșului, ai babei și ai cui mai vreți voi să fiți, conform gurilor rele aurite, o s-o dau în mintea copiilor și începând cu ora 19:00 o să fac baloane din gumă de mestecat. Cele mai mari baloane din gumă de mestecat! Cât m-or ține fălcile și stomacul! Și zău, nu e o glumă, de la ora 19:00 vă aștept în Embassy ( Lahovari 8) să ne întrecem în chef de viață și baloane uriașe lipite de față (rimă!). Și asta nu e tot! Vom mai avea și avionașe de hârtie cu Cismaru, cocktails și figurine de fructe cu Mazilu și „ghicește melodia fără să folosești Shazam” cu Pandutzu. De energie se ocupă (...)

Știu, v-am mai povestit de câteva ori că am avut perioada mea de brățări cu ținte și zgardă la gât, chit că nu am fost niciodată fanul buzelor și unghiilor negre. Nu am înțeles nici tricourile cu formații, dar încă mai dorm într-un tricou cu Sepultura pe care, dacă nu mă-nșel, mi-l cumpărase maică’mea, din Europa. Magazinul, nu continentul. Ascultam inclusiv multe „grohăieli” – cum ziceau gurile rele – și dacă e o formație de metal pe care regret că nu am apucat să o văd într-un concert, aceea este Crematory. Au fost la M’era Luna acum vreo doi ani, i-am ratat, și m-am dus să (...)

Cântărește mai mult de un 1 kg și, deși nu este o carte grea, singurul ei defect este chiar volumul. „Drood” aproape că se citește singură, așa de repede se duc paginile dintr-o parte în alta, dar nu este cartea pe care să o scoți între câteva stații de metrou. Pentru simplul fapt că nu încape în geantă. Te sperie inițial, mai ales când știi că în ultima săptămâna ai ajuns acasă frânt de oboseală și n-ai mai fost în stare nici măcar să vezi un serial de 20 de minute, barem să citești o carte bună, și te gândești că o s-o termini cândva în apropierea Paștelui… Cailor. Trebuie doar să-ți faci puțin (...)