Azi vreau să vă fac cunoștință cu Silvia. Și ei, ca și mie, îi plac animalele și cireșele. O îndrăgesc și îmi doresc să știu că și ea, ca și mine, va fi crește alături de părinții ei, într-un mediu sănătos și iubitor.
Există sate în România cu doar 120 de locuitori şi şase copii, unde nu există gradiniţă sau şcoală. Sate legate de alte localități de drumuri greu practicabil, unde este nevoie de maşini de teren, unde transportul cu căruţa este foarte greu, drumuri străbatute de ape şi păduri, sate izolate. Într-un astfel de sat i-am întâlnit pe Livia şi Vasile, părinţii Silviei, o fetiţă foarte isteaţă de unsprezece ani, cea mai bună din clasa ei, pentru care părinţii au decis să facă eforturi mari pentru a o ţine la şcoală. Soluţia este de a o lăsa în gazdă în satul cu şcoală, la o doamnă în vârstă, care locuieşte lângă şcoală. Doamna este bunica lui Vasi, prietenul, camaradul întru peripeţii şi colegul de bancă al Silviei. În casa bunicii- gazda, Silvia stă de luni până vineri. Silvia are o soră mai mare, de 23 de ani, care are la rândul ei doi copii şi cu care se vizitează la sfârşit de săptămână. Dna.Livia, mama Silviei, a fost operată la cap în 1991 şi, de atunci, a trăit dintr-o pensie de handicap, pe care, din păcate, a pierdut-o. Mama Silviei este foarte mândră de faptul că a absolvit 10 clase. Din cauza bolii şi a faptului că ameţeşte, ea nu poate lucra. Vasile, tatăl Silviei, este văcarul satului şi are un venit din această activitate doar primăvara şi vara. În restul timpului unicul venit sigur este ajutor social de 160 de lei. Părinţii Silviei îşi pun deseori întebarea dacă o mai pot susţine la şcoală pe Silvia mai ales pentru faptul că trecerea în clasa a V-a înseamnă schimbarea satului care are doar şcoală primară. Silvia va schimba nu doar şcoala, ci şi gazda dacă părinţii vor reuşi să găsească resursele să acopere această cheltuială. Dna.Lucia, mama Silviei, ne-a mărturist cu foarte mare mândrie că Silvia ştia să scrie şi să citească înainte de a merge la şcoală. Am cunoscut-o pe Silvia într-o după-amiază, în timp ce venea prin pădure alături de prietenul ei Vasi. Se întorcea de la mama ei, căreia i-a făcut o supriză vizitând-o pentru că i s-a făcut dor de ea. Asta înseamnă că a mers 10 km dus şi alţi 10 km întors după o zi de şcoală.
Silvia este o fetiţă plină de energie, care priveşte viaţa cu optimism şi visează să ajungă la Braşov, la grădina zoologică, pentru a vedea urşi Panda. Când am întrebat-o ce vrea să se facă când o să fie mare, a răspuns că vrea să fie medic veterinar pentru că iubeşte animalele şi vrea să le ajute. Îi plac cireşele şi se caţără în vârfului copacului din câteva mişcări alături de prietenul ei. Silvia ne-a mărturisit că poate termina un cireş mai repede ca ciorile. Asistentul social a ajutat familia pentru întocmirea actelor de ajutor social şi încearcă să îi ajute să recapete pensia medicală.
— „Niciun copil invizibil” este cea mai recentă campanie demarată de UNICEF și are ca scop strângerea de fonduri pentru a preveni, acolo unde se poate, separarea copiilor de familie. Modalități de donare: SMS la 8848 în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr valabil în rețelele Cosmote, Orange și Vodafone; Apel la 0900 900 230 , apel în valoare de 2 euro pentru care nu se percepe TVA, număr gratuit pus la dispoziție de Romtelecom; Online, pe www.unicef.ro, unde există inclusiv posibilitatea de a dona lunar.