Ieri am invatat-o pe maica-mea cum sa mearga cu metroul. In statie la Gara de Nord am condus-o mai intai spre capatul care stiam ca este mai avantajos la iesire la Iancului. Asta este pasul 1 – pozitionarea pe peron. Ce e fain la Gara de Nord cand mergi spre Iancului e ca trenul incetineste la iesirea din tunel, astfel ca poti sa stai pe scaun si sa treci la pasul 2 abia cand ii zaresti farurile. Pasul 2 este reprezentat desigur de a sta cat mai aproape de marginea peronului, pentru a fi sigur ca esti cel mai in fata, chit ca o tanti robot repeta in difuzoare sa nu depasesti linia rosie. Probabil (...)

Ieri am trecut pentru poate a mia oara pe strada care mi-a marcat adolescenta si care ulterior a devenit ca o a doua strada a vietii mele. Poate a fost chiar a mia oara, dar cred ca am depasit demult acel numar. E strada pe care am inceput sa iubesc. Strada pe care am inceput sa o parcurg acum mai mult de 5 ani cu gandul la ceea ce a fost o data EL. Strada pe care simteam dor, fericire si teama in acelasi timp. E strada de pe care luam cei mai buni covrigi in drum spre facultate. E strada care ma ducea la prietena cea mai buna. La sampanie, ceai si mic dejun cu paine prajita. E strada pe care nu o sa (...)

Ati jucat vreodata? Probabil ca jucati aproape zilnic atunci cand discutati cu prietenii/prietenele despre un tip/o tipa. Dar postul de azi nu e despre asta. E despre threesome. Pe asta ati “jucat-o”? Eu cred ca i-as da in cap in celeilalte tipe. Nu as putea sa ma stapanesc sa o imping afara din pat si se asteapta de la mine sa o sarut cu pasiune? No no no. Posesiune. Despre asta e vorba in actul sexual. Pasiune si posesiune. Thou shall not be shared. Si ma opresc aici.

Azi m-am intrebat daca nu cumva am suparat pe cineva cu post-ul de ieri si s-a gandit el/ea sa-mi arate cum sta treaba de fapt. Apoi am vazut ca nu am avut niciun vizitator in ultimele 24 de ore si m-am linistit. Ma rog, de fapt am fost si mai dezamagita, cred ca preferam ca personajul de azi sa fi fost plasat intentionat. Se facea ca eram pe la TNB dupa un control oftalmologic care s-a lasat cu atropina in ochi si “orbire” temporara (adica vedeam super in ceata…). Un tanar se indreapta spre mine si imi intinde o revista. Ii spun multumesc frumos, dar nu pot sa vad. Insista sa o iau (...)

Iubesc. Iubesc oamenii. Iubesc sa-i privesc, iubesc sa le ascult povestile, iubesc sa ii fac sa zambeasca. Poate asta iubesc cel mai mult. Sa ii fac fericiti, chit ca macar pentru o clipa. Ma doare. Ma doare sa vad atata rautate in jur, ma doare sa vad atata indiferenta, ma doare sa vad atat egoism, ma doare sa vad atata ignoranta. Poate asta ma doare cel mai tare. Ca fiecare traieste pentru el, chit ca asteapta atat de mult de la ceilalti.

Cateodata mi-e frica sa adorm ca sa nu visez urat. Stiu, e faina senzatia aia cand te trezesti si vezi ca totul a fost doar un vis si esti linistit pentru ca de fapt nu esti gol in mijlocul unei intersectii sau nu dai din nou bacul sau nu ti-au cazut dintii din gura. Ai chilotii pe tine, dantura intacta cu tot cu cele doua carii si un servici unde slava Domnului nu se mai dau examene. Dar nu astea sunt adevaratele cosmaruri. Adevaratele cosmaruri sunt cele

Azi m-am regasit iar in B.U.G. Mafia. Din cand in cand imi mai aduc aminte de primul lor album si il ascult ore in sir cu o placere nebuna. Si din nou, versurile mele preferate, pe care tin minte ca le-am mai scris pe aici acum mai bine de un an. Ma energizeaza. “Pentru toti cei care ma irita Am o vorba sa va spun: gura mica! Pentru toti cei care nu ma lasa sa sper“ (am vrut sa scriu mai mult. sa comentez putin versurile. am sters de cateva ori si apoi mi-am bagat picioarele. pentru ce atata comentat? mai bine ma pierd in muzica)

Am fugit in Vama. Posibil sa ma retrag pensionareste insa in 2 mai. Vreau sa lenevesc pe plaja cu o carte in mana, sa ma arda soarele pe obraji, iar noaptea sa stau intinsa pe nisip, sa privesc luna si sa ascult marea. Vreau sa fac ce simt si ce vreau. Sa imi simt sufletul liber. Asa, ca vantul…

Din nou la inceput de drum. De ieri sunt oficial absolventa. Am luat 10 la licenta, am simtit satisfactia “incoronarii” unei munci indelungate, iar de azi… ei bine, de azi o iau de la capat, de la 0, cu altele. Satisfactia ramane in suflet, zambetul ca intotdeauna pe buze si pornim la drum. In toamna plec din tara. Plec cu ideea de a ma intoarce. Doar ca nu se stie niciodata cand. Asta e una dintre partile interesante alte vietii – ca nu stii ce sau cine iti va mai iesi in cale. Unora nu le plac surprizele. Eu le astept cu bratele deschise. Bon soir.

Save your happiness for tomorrow And today we’ll drown in your tears L-am visat iar noaptea trecuta. Exact asa cum am fost… plecand zambind si ajungand crispati si tristi. M-am trezit cu acel gust amar pe care il cunosc prea bine. Mult prea bine. Si cu un nod in gat pe care stiu ca pot sa-l scot numai plangand. Degeaba incerc sa il inghit. Daca mai vreau ceva din tot ce a fost?