Save your happiness for tomorrow
And today we’ll drown in your tears
L-am visat iar noaptea trecuta. Exact asa cum am fost… plecand zambind si ajungand crispati si tristi. M-am trezit cu acel gust amar pe care il cunosc prea bine. Mult prea bine. Si cu un nod in gat pe care stiu ca pot sa-l scot numai plangand. Degeaba incerc sa il inghit.
Daca mai vreau ceva din tot ce a fost? Da, cate ceva mai vreau. Nu stiu de ce parte se afla majoritatea. Probabil de partea celor pe care nu le mai vreau din moment ce am stat cuminte in banca mea fara vreo tragere spre banca lui. As fi vrut totusi, chit ca nu mai imparteam aceeasi banca, sa mai facem un schimb de creioane din cand in cand. Sa ne mai ajutam la un test sau macar sa ne mai aruncam cate un zambet.
Mi-e dor, recunosc. Mi-e dor de fiecare bucatica a trupului sau, departe de a fi unul perfect. A fost pentru mine. Am iubit fiecare milimetru. Mi-e dor sa adorm in bratele lui. Mi-e dor sa il privesc in ochi. Mi-e dor sa il aud spunandu-mi… stie el cum… sunt cuvinte care rostite nu isi mai gasesc oricum sensul. Pentru ca noi le dadeam sens. Nu mi-e dor de noi. Noi am murit demult. Mi-e dor de el.