Author - Oana

Mesajul asta intra in categoria celor care sunt sterse la o zi sau putin mai multe de la postare. Au mai fost si altele. Ca le-ati prins sau nu, va spun sincer ca nu ma intereseaza. Da, nu este o atitudine de “om de PR” si cu siguranta nu imi apropii audienta cand spun asta, dar de ce sa nu fiu sincera? Cateodata scriu doar pentru mine. Nu mai scriu in jurnal, ca daca tot am blogul… si am impresia uneori ca am uitat sa scriu de mana. E mai rapid asa. Of… Si daca va intrebati de ce totusi vorbesc acum cu voi, cand am zis ca acest post este doar pentru mine, nu o sa stiu sa va (...)

Dintr-o unitate sanitara – EVIDENT!Ca e dispensar, spital sau policlinica, n-are nici o importanta. Daca e de stat ai pus-o. Sunt multe lucruri care ma deranjeaza la orasul asta si la tara asta si lumea stie ca nu obisnuiesc sa ma plang ca “vai ce naspa e Bucurestiul” sau sa arunc un “esti in Romania ce vrei..” si alte formulari de acest tip, ci prefer sa actionez atat cat pot spre redresarea problemelor. De cele mai multe ori insa ma regasesc in fata unei situatii care ma deprima teribil: situatia in care sunt neputincioasa. In care realizez cat de necesara este o (...)

Cunoasteti momentele alea cand sunteti la o cafea cu cineva si la un moment dat nu mai zice nimeni nimic? Normal ca le cunoasteti… Si va simtiti prost cand intervin, nu? Si va uitati in diverse parti, numai in ochii celeilalte persoane nu. Eventual mai rasfoiti o Sapte Seri daca se intampla sa fie prin zona. Mai va uitati la mobil sa vedeti daca nu cumva ati primit vreun mesaj sau sa vedeti cat e ceasul. Mai sorbi o gura de cafea. Eventual te duci pana la baie. Oricum, te simti prost, nu? Acele momente de liniste, in care nimeni nu mai zice nimic, te fac sa te simti al dracului de prost si intra (...)

Mai tineti minte acest joc? “Adevar sau provocare”. Daca alegeai provocarea ti se dadea un fel de porunca pe care trebuia sa o executi… daca pe la 12 ani aceasta consta de cele mai multe ori in idei de genul “stai intr-un picior si zi “cucurigu” de 3 ori”, deja pe la 16 trebuia sa bei 3 pahare de tequila sau sa alergi dezbracat pe scara blocului. Eh si daca vroiai sa scapi de riscul de a primi o astfel de provocare, alegeai frumos “adevarul” si trebuia sa raspunzi la o intrebare. Si aici, intrebarile variau in functie de varsta de la “pe care (...)

I feel pretty Oh so pretty That the city should give me its key A committee Should be organized to honour me I feel dizzy I feel sunny I feel fizzy and funny and fine And so pretty Miss America can just resign Te rog sa asculti melodia de mai sus, incercand in acelasi timp sa nu te gandesti la Adam Sandler. (chiar imi pare rau ca acest cantec a ajuns sa fie asociat aproape in totalitate cu “Anger Management)Nu, nu este o melodia pentru gay si poti sa o fredonezi linistit chiar daca esti heterosexual. Ai putea sa descoperi ca te face sa te simti chiar bine. Daca ti-e rusine de cei din jur (si nu (...)

Scriam mai demult…Cunosti bucuria cand deschizi cadourile de sub brad dupa ce n-ai reusit sa adormi toata noaptea de atata emotie? Parca iti explodeaza inima…si apoi, dupa ce ai terminat cu toate…esti dezamagit…te culci cu speranta ca poate Mosu’ mai vine si urmatoarea zi, pentru ca vrei iar si iar sa simti acele emotii. Cam asa e cu e-mailul…e ca un drog…ajungi sa dai refresh la fiecare 3 minute sa vezi daca ai primit unul nou…si cand il vezi…ah ce senzatie…si dup’aia dai iar cu mouse-ul pe refresh…si iar…si iar…pana (...)

Credeam ca la o anumita varsta perioadele de depresie care nu au la baza un motiv intemeiat, dispar. La 13 ani tot aveam momente cand eram deprimata. Dadeam acelasi motiv pe care il dau si acum cand sunt intrebata de ce sunt deprimata: “habar nu am”. Si totusi, au trecut 7 ani de atunci…Imi este sila ca inca nu reusesc sa nu mai imi fac griji si sa nu ma mai stresez pentru tot felul de prostii… as vrea sa nu mai fiu o perfectionista, sa nu mai tin tot timpul cont de ceilalti si de faptul ca ii voi dezamagi pe cei din jurul meu daca nu iese bine ceva… as vrea sa am mai mult (...)

Desi sunt adepta naturaletii, consider ca cel mai important este sa te simti bine in pielea ta. Drept pentru care, decat sa ies afara cu fata plina de cosuri si sa stau stresata ca se holbeaza lumea la mine, mai bine arunc niste fond de ten si un corector pe fata si pot sa ma plimb linistita si sa le zambesc increzatoare oamenilor. La fel, daca o tunsoare noua ma poate face sa ma simt mai bine in pielea mea, de ce sa nu bag foarfeca in par? Culori noi pentru blog… ca sa ma simt cat mai bine.

Vrem multe. Ne plangem toata ziua si vrem. Dar cati dintre noi se intreaba daca chiar meritam sa primim ceva?Eu as vrea ca liftul blocului meu sa arate din nou bine. Sa fie inlocuita oglinda sparta si butoanele arse. VREAU. Si totusi sper sa nu se intample asta. Ar fi alti bani irositi. In doua zile un cretin va sparge iar oglinda, va arde iar butoanele, va scuipa iar pe jos… Ne plangem de

Am uitat sa zambim… si asta ma intristeaza mai mult decat as vrea. Eu am fost mereu o zambareata. Si nu m-am rezumat doar la asta. Am fost mereu o “razatoare”… o hlizita… si cei care ma cunosc imi stiu si volumul… Am avut zile in care am uitat si eu sa zambesc. Se pierduse zambetul undeva prin infinitatea sufletului si nu reusea sa-si gaseasca drumul spre suprafata. Ce-i trist e ca prea multi oameni si-au pierdut zambetele.Am mai spus-o.. fericirea vine din interior. Zambetele isi gasesc drumul din interior spre suprafata. Si totusi uneori