Cateodata scriu doar pentru mine. Nu mai scriu in jurnal, ca daca tot am blogul… si am impresia uneori ca am uitat sa scriu de mana. E mai rapid asa. Of…
Si daca va intrebati de ce totusi vorbesc acum cu voi, cand am zis ca acest post este doar pentru mine, nu o sa stiu sa va lamuresc. Poate asa m-am obisnuit.
Si da, vorbesc mereu cu mine cand sunt singura. Si da, de multe ori si cu voce tare. Si nu, nu cred ca sunt nebuna. Pur si simplu nu imi place singuratatea. Iar eu sunt o companie extrem de placuta. :))
Sunt genul de persoana care prefera sa nu o suporte 10 persoane decat sa o placa 10, dar din alea 10 chiar si doar pe una singura sa o dezamageasca. Da, ma doare teribil sa dezamagesc oameni. Sa-mi spui ca te-am dezamagit este ca si cum mi-am smulge o unghie sau mi-ai baga un creion in ochi sau mi-ai smulge parul din nas. Doare al naibii de tare. Si nici nu e durere fizica, asa cum e in cazul celor enumerate mai devreme, ci e din celalalt tip. Ala care doare si mai tare. Mai tare decat al naibii de tare va dati si voi seama cat de dureros poate fi.Sa nu dezamagesti oameni poate fi mai greu sau mai usor. Depinde de cat de bine cunosti asteptarile pe care le au de la tine si cat de bine poti sa le satisfaci. Deci tine intr-o mare masura de compatibilitate. Cand asteptarile celuilalt sunt absurde (cel putin din punctul tau de vedere), faptul ca celalalt iti spune ca l-ai dezamagit nu are un impact atat de mare. Altminteri e nasol. Si mai nasol e atunci cand cel care se declara dezamagit de tine esti chiar tu. Incep sa devin plictisitoare. Daca ati reusit sa cititi pana aici sunteti niste adevarati eroi si va rog sa lasati un comentariu cu numele vostru ca sa va stie toata lumea si sa va arate dup’aia cu degetul si sa spuna ca nu aveti viata.
Ce faci cand trebuie sa te imparti intre scoala (si activitatile extrascolare, voluntariate, ce mai studiezi tu din placere si alte prostii), parinti (pe care ii iubesti mult, ca-s ai tai si-s cei mai buni parinti), iubit (pe care de asemenea il iubesti mult) si prieteni (pe care culmea si pe ei ii iubesti mult desi nu le arati asta mereu)?
Varianta cea mai simpla ar fi sa-ti tragi un glonte in cap si stii barem ca nu mai trebuie sa-ti bati capul incercand sa gasesti o solutie la aceasta problema.
Dar cum noua ne place sa ne complicam, evident ca nu vom alege varianta simpla.
Asa ca incepi sa te gandesti, sa analizezi bine situatia, sa cantaresti fiecare optiune si in final sa nu ajungi la nici o concluzie.
Si incepi sa actionezi irational, asa cum iti vine pe moment, si te trezesti peste ceva vreme si realizezi ca poate totusi trebuia sa cantaresti mai bine situatia. Poate daca la momentul respectiv te-ai fi gandit mai mult nu ai fi ajuns azi sa te simti dezamagit de propria persoana.
E ciudat ca intre variantele de mai sus nu am cuprins si persoana cu care petrec cel mai mult timp: EU.
Da, poate imi place compania mea… dar poate ei nu-i mai place de mine.
Imi pare rau dragii mei.
Vreau sa cred ca niciodata nu e prea tarziu. Va iubesc pe toti.
Si euuu:D:D
Mi-e dor de tine ba!:D
De-abia astept sa se termine saptamana asta ca sa revin si eu pe pamant:)
Chip in taci:P
Of …singurul mod de a nu fi dezamagit(dezamagi pe cineva), ar fi intr-o lume ideala cu oamnei ideali, care sa nu aiba nici un fel de idei preconcepute, sa te iubeasca asa cum esti pentru ce esti tu, si nu pentru ce rol joci in ochii/ viata lor. Dar cum nu traim intr-o lume ideala cu oameni ideali, e absolut imposibil sa nu dezamagesti pe cineva resp. sa fii dezamagita. Pentru ca toti avem nevoi, simtiri, dorinte, de cele mai multe ori inconstiente, de la cei din jur si de la noi insine (prietni, familie, iubit, toate astea sunt functii pe care anumite persoane, fiind din pura intamplare cele pe care le ai in cap cand zici cuvintele astea,le indeplinesc in viata ta), si de multe ori ne facem filme, scenarii de cum ar trebui sa fie lucurile, si automat suntem dezamagiti cand realitatea nu corespunde imaginatiei noastre. Dar nu asa e spre bine? Nu diferenta ne invata toleranta? Nu dezamagirile ne ajuta sa fim mai ingaduitori pe viitor cu lumea din jur/ cu noi? Ele ne ajuta sa ne intelegem semenii(si pe noi)…pentru ca nu poti sa fi dezamagit pe veci, sau daca se pote, e pacat.
Ca toate posturile tale personale, si restul, da am o preferinta pt astea “de sters dupa cateva zile” :), e foarte tare. Hope u not too bad. Duminica te chem la o barfa, pana tunci, ma intorc la manuale. KIIISSSESSS >>>:D<<<
zapacito:
liar liar, pants on fire! :P hai recunoaste ca nu vrei sa se termina PDS :D
Si mie mi-e dor de tine!
Big hug >:D<
lost souls forever :P :
ma inclin tie si iti dau dreptate in tot ce ai scris.
da, poti invata si din dezamagiri, asa cum omul invata foarte bine, daca nu cel mai bine, din greseli. totusi, pe moment iti lasa un gust amar si tinzi sa vezi doar partea proasta a lucrurilor. evident ca daca stai sa analizezi situatia realizezi ca are si partile ei bune – anume treaba cu invatatul. dar sa fim sinceri… nu prea stam sa analizam situatia decat mai tarziu sau cand ne apucam sa scriem pe un blog :D. in rest, reactionam pe moment. si pe moment pica prost. te doare-n cur ca ai invatat ceva din asta, nici macar nu te gandesti la acest aspect. ai in cap faptul ca ai bulit-o si ca e naspa.
hai intoarce-te la manuale, mai fa niste cornete :))) (sper ca stii bancul)
te pup si eu mult de tot si abia astept sa vorbim! >:D<