o brătilă pe .ro

#ExercițiiDeVoință. Provocarea lunii: mai puțin telefon, mai multă conștientizare.

În iulie a fost despre zahăr, în august am fost în vacanță, în septembrie e iar despre adicții, dar, de data asta, nu alimentare. Luna aceasta ne antrenăm voința și încercăm să îmblânzim ceea ce e, cred eu, dependența principală a generației noastre – dependența de telefon.

Da, s-a inventat și asta… Sursa

Primul lucru pe care îl facem când ne trezim? Ne uităm pe telefon să vedem ce notificări avem. Îl luăm apoi cu noi la toaletă (nu știu dacă vă dați seama, dar s-a inventat suportul de hârtie cu loc pentru telefon!), ne însoțește la micul dejun, e partenerul nostru de conversații în pauze și e nelipsit de la orice masă, de la orice ieșire cu prietenii și chiar și atunci când facem binging pe Netflix. Și e, bineînțeles, alături de noi și înainte de culcare. Șansele sunt ca lui să îi spunem și ultimele cuvinte înainte să plecăm pe tărâmul celălalt. Și, mai mult decât atât, sunt șanse să îl găsim și acolo.

***

Nu știu de voi, dar eu m-am cam săturat de băiatul ăsta. N-aș vrea să dispară de tot din viața mea, dar mi-ar plăcea nespus de mult să nu mai fiu dependentă de el. Și să reușesc să-mi șterg și memoria mâinii și a degetelor, aceste părți din mine care au dezvoltat niște reflexe absolut înfricoșătoare de a lua telefonul, de a-l deschide și de a intra, automat, în aplicații. Vă spun, nu o fac eu, o fac ele!

REFLÉX, -Ă, reflecși, -xe, adj.s. n. I. Adj. (Fiziol.; despre acte sau mișcări ale organismului) Produs în mod spontan, independent de voință. – sursa


Pe scurt, am o dependență independentă și asta mă sperie, de fapt, cel mai tare.


***

Ce îți propun pentru următoarele 28 de zile

După ce experimentul „28 de zile fără zahăr” s-a dovedit a fi un succes, mi-am făcut curaj să trec la ceva mai dificil. Dacă alegerea de a consuma sau nu zahăr era totuși una conștientă, treaba asta cu telefonul e mult mai dificil de gestionat pentru că, așa cum am stabilit deja, se produce de multe ori într-un mod necontrolat. Așa că provocarea va fi provocare pe bune și luna aceasta va fi vorba nu numai de antrenarea voinței, ci și de antrenarea conștientizării.

Așadar, în următoarele 28 de zile, îți propun:

  • Să nu mai stai cu telefonul lângă pat

Dacă ai nevoie de alarmă, ia-ți un ceas! :) Buba e că în momentul în care închizi alarma (sau, și mai rău, dai snooze – dar asta e deja altă poveste, altă provocare…), vezi și notificările și, vrei nu vrei, mintea ta începe să se gândească la ele și nu-i dai pace să-și înceapa ziua frumos, liniștit, cătinel. Ia-ți vreme să te speli pe față și pe dinți mai întâi, să faci ceva gimnastică de înviorare, un duș, să îți bei cafeaua, ceaiul sau paharul cu apă.

Începe-ți dimineața zen și sunt șanse mai mari ca și restul zilei să fie la fel.

Există, apropo, inclusiv o carte intitulată “Never Check Email In The Morning”. Da, da, chiar există! Vezi aici care-i treaba cu ea. Și, dacă vrei să mai citești, uite încă trei articole pe tema dimineților petrecute lângă telefon: aici | aici | aici.

***

Iar seara, în loc să te mai uiți pe Facebook sau pe YouTube sau în loc să te mai joci ceva (eu, vă mărturisesc, am dezvoltat o obsesie pentru niște jocuri japoneze de logică…), citește mai bine o carte. O să te ia și somnul mai repede și o să și dormi mai bine. Pe de-o-parte pentru că nu o să mai stai cu ochii într-un ecran luminos și, pe de altă parte, pentru că nu o să-ți mai agiți creierașul. Jocurile de logică, cel puțin, sunt binevenite dimineața, la cafea, să pună mintea în mișcare, dar în niciun caz seara, înainte de culcare.

Uite trei articole și pe tema asta – cu privire la cum ne influențează sănătatea verificatul telefonului înainte de culcare: aici | aici | aici. Și un filmuleț, mai jos:


  • Să nu mai stai cu telefonul la masă

Nu știu de voi, dar mie nu-mi place să întrețin conversații atunci când mănânc. Nu e vorba doar de faptul că e nepoliticos să vorbești cu gura plină, ci și de faptul că înghiți aer și aerul respectiv se blochează undeva pe traseu și provoacă, inevitabil, un disconfort digestiv. Aerofagie se numește și nu, nu am inventat eu termenul.

Din păcate, nu pot să spun că îmi displace statul pe telefon… Chit că e vorba de verificat mailul, de răspuns la mailuri, de făcut programări, de notat idei sau de citit un articol, nu mă pot abține să nu iau telefonul cu mine dacă aleg să mănânc în bucătărie și nu pe canapea în fața televizorului, ceea ce, ați ghicit, e la fel de rău (da, rușine, fac și asta!).

Dacă faci altceva în timp ce mănânci, nu apuci nici să te bucuri de ce ai în farfurie și nici să te saturi la fel de repede. Pentru că, am stabilit deja din articolul anterior, creierul uman nu e capabil de un astfel de multitasking. Așa că dacă ești atent la filmulețul de pe YouTube, nu poți fi atent și la ce bagi în gură. Apropo de filmulețe, uite unul mișto cu un nene profesor de la Oxford University care vorbește despre știința mâncatului. Să nu te uiți la el cât mănânci! Și încă un articol fain, aici.

***

Separat de mâncat în sine, mai e și problema telefonului ca un extra invitat la masă atunci când ieși în oraș cu prietenii / cu iubitul / cu familia. Ce-ar fi să încerci să-l lași în geantă? Măcar pentru următoarele 28 de zile. Nu știu de voi, dar pe mine mă sperie imaginile cu grupuri de oameni care cică stau împreună, dar fiecare stă, de fapt, cu telefonul lui. Și mă sperie și ideea de a fi un astfel de om. Vreau să mă bucur de cei dragi mie, fără să simt nevoia de a scoate telefonul și de a verifica naiba știe ce, de parcă dacă n-aș verifica atunci aș putea rata cine știe ce

Ne hrănim constant „teama de a nu rata ceva” și cu cât o hrănim mai mult, cu atât devine mai puternică.  La începutul anului am decis să cultiv mai degrabă ideea de JOMO (joy of missing out), decât cea de FOMO și, cu toate că e încă dificil, încerc să mă țin conștient de treabă. Poți să citești mai multe despre JOMO, aici


  • Să nu mai verifici telefonul când te uiți la un film

Pe bune? Care-i faza cu obiceiul ăsta? Alegem să ne uităm la un film ca să ne distrăm / detașăm / relaxăm, dar nici filmul nu mai este suficient! Ne uităm pe telefon cât ne uităm la film! Serios, dacă chiar stai să te gândești la situația asta, o să-ți dai seama cât e de absurdă. Ori ești mega super dependent și, cum spuneam în prima parte a articolului, mâna ta își face de cap fără să-ți dai seama, ori filmul ăla e foarte prost și atunci, zău, poate mai bine faci altceva.

Apropo, când vorbesc despre „tine”, vorbesc și despre mine. Stai liniștit, și eu fac la fel. Doar ce mă bucur că la cinematograf mâna mea s-a dovedit a fi disciplinată și stă locului. În ultima vreme, am observat însă cu tristețe că sunt oameni care nici la film nu se mai pot abține din verificatul telefonului. Și asta, zău, devine deja o boală. Zic să ne tratăm din timp!

***

Când începem?

Acum! Azi, nu mâine. Azi, nu luni. Azi, nu pe 1. :) E posibil să nu-ți iasă din prima, e posibil să nu-ți iasă zilnic, e posibil să nu-ți iasă toate. Dar e important să nu te dai bătut. Până la urmă, asta înseamnă un antrenament și asta înseamnă voință. :)

Succes și ținem aproape! 



Despre #ExercițiiDeVoință

#ExercițiiDeVoință reprezintă o serie de provocări lunare în strânsă legătură cu obiceiuri ce țin de bunăstarea noastră fizică și psihică. E ceva ce fac de ani de zile într-o formă sau alta și m-am gândit să aduc exercițiile și pe blog. De ce și aici?

  • pentru că atunci când declar public că mă țin de o treabă sunt șanse mai mari să mă țin de treaba respectivă până la capăt – cu toate că jena renunțării tot față de mine o resimt
  • pentru că mă gândesc că pot beneficia și alți oameni de provocările lunare și putem crea un soi de grup de sprijin în jurul lor – și, implicit, putem să facem schimb de experiențe și idei – pentru asta, vă invit să folosiți hashtag-ul #ExercițiiDeVoință sau să lăsați comentarii aici sau pe Facebook.

De fapt și de drept, provocările lunare sunt niște exerciții de antrenare a voinței. Nu e musai să te ții de treaba propusă și după cele 28 de zile, dar e important să știi că dacă vrei să te ții, poți să o faci. ^_^

Voința e ca un mușchi – cu cât îl folosești mai mult, cu atât devine mai puternic.

1 CommentLeave a comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.