o brătilă pe .ro

#ExercițiiDeVoință. Provocarea lunii: 28 de zile fără zahăr

Dau azi oficial startul unei serii de provocări lunare în strânsă legătură cu obiceiuri ce țin de bunăstarea noastră fizică și psihică. E ceva ce fac de ani de zile într-o formă sau alta și m-am gândit să aduc exercițiile și pe blog. De ce și aici?

  • pentru că atunci când declar public că mă țin de o treabă sunt șanse mai mari să mă țin de treaba respectivă până la capăt – cu toate că jena renunțării tot față de mine o resimt
  • pentru că mă gândesc că pot beneficia și alți oameni de provocările lunare și putem crea un soi de grup de sprijin în jurul lor – și, implicit, putem să facem schimb de experiențe și idei – pentru asta, vă invit să folosiți hashtag-ul #ExercițiiDeVoință sau să lăsați comentarii aici sau pe Facebook.

De fapt și de drept, provocările lunare sunt niște exerciții de antrenare a voinței. Nu e musai să te ții de treaba propusă și după cele 28 de zile, dar e important să știi că dacă vrei să te ții, poți să o faci. ^_^

Voința e ca un mușchi – cu cât îl folosești mai mult, cu atât devine mai puternic.

De ce lunare, de ce 28 de zile?

Tot experimentând, de-a lungul anilor, cu schimbarea de obiceiuri, am ajuns la concluzia că șansele cele mai mari să integrez cu succes un obicei sănătos în viața mea sau să scap de unul mai puțin sănătos le am atunci când iau lucrurile pe rând, nu când mă arunc în 10 direcții de-o-dată.

Poate ați aflat până acum că multitasking-ul este doar un mit. Ca să faci mai multe lucruri cât mai eficient este indicat să le faci pe rând, nu în paralel. Așa funcționează creierul nostru. Uite un exercițiu simpatic pe tema asta, care te poate convinge de ceea ce spun:

Ia un pix și o foaie de hârtie. Tema e următoarea: scrie cât poți de repede pe un rând literele de la A la J și, dedesubt, sub fiecare literă, cifra corespunzătoare. Adică așa:

A B C D E F G H I J

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10

Ai două variante de rezolvare: să lucrezi pe rânduri și să scrii mai întâi literele și apoi cifrele sau să lucrezi pe coloane și să scrii, pe rând, fiecare literă și cifra ei corespunzătoare. Pornește cronometrul și testează ambele variante. Care a funcționat mai bine? :)

În ceea ce privește cele 28 de zile, nu le-am ales musai pentru că s-ar zice că de atâtea ar fi nevoie ca să integrezi un obicei nou în viața ta sau ca să-l schimbi pe un altul. Aici, oricum, părerile sunt împărțite – unii zic de 21, alții zic de 30, alții spun că e vorba doar de un minim, nu de un număr care garantează schimbarea pe termen lung. Am ales 28 cât să fie aproape o lună, dar cu 4 săptămâni întregi. Mie îmi place circularitatea…

Provocarea lunii: 28 de zile fără zahăr

Am zis să începem cu ceva clasic, cât să ne facem încălzirea. Numai eu știu de câte ori am încercat să mă țin de o lună fără zahăr și situația a fost dramatic zguduită de o sărbătoare sau o poftă incontrolabilă de o ciocolată pusă bine. În jurul meu am exemple de tot soiul – prieteni care au rezistat o zi sau două (cam ca la lăsatul de fumat…) și prieteni care sunt deja de câteva luni de zile sugar free. Bine, recunosc, din categoria a doua am de fapt o singură prietenă (chapeau, Iulia!), dar reprezintă totuși dovada că SE POATE!

Biensur, nu trebuie să fim cu toții Iulia și, zău, nu e nicio tragedie să mănânci o ciocolată din când în când (eu am, de fapt, alte „plăceri vinovate” – eclerele de la French Revolution și baclavaua cu fistic de la Fadel…), dar ce mi se pare important este să fii tu în control, nu să te controleze zahărul pe tine. Și o pauză de 28 de zile zic eu că ajută fix în direcția asta. Cum spuneam: ne antrenăm voința.

Despre efectele nocive și beneficiile renunțării nu o să vă țin eu o prelegere aici. Printre zecile de articole tip mambo jambo, găsiți studii pe bune și cu privire la efectele nocive și cu privire la beneficiile renunțării. Pe alocuri, să știți, nici oamenii de știință nu s-au înțeles între ei – unii spun că zahărul dă aceeași dependență ca cea dată de cocaină, alții spun că astea sunt niște absurdități, dar toți sunt de acord că ne place zahărul pentru că stimulează dopamina (unul dintre „neurotransmițătorii fericirii”) în aceași zonă a creierului activată de cocaină și de heroină. Ați putea spune că e o variantă mai bună la drogurile menționate, dar vine la pachet cu grăsime, acnee, riduri, diabet, boli de inimă

Cum altfel pot să stimulez dopamina?

Problema cu zahărul și dopamina este că îi dă o creștere bruscă, superficială, de moment, urmată, desigur, de o scădere pe măsură ce vine la pachet cu dorința de a mai băga niște zahăr. Pentru că dopamina ne face să ne simțim bine, motivați, cu chef de viață, iar lipsa ei… fix invers.

Așa că ideal este să menținem dopamina la un nivel constant, prin alimente și activități care nu vin la pachet cu efecte adverse:

  • alimente care stimulează neurotransmițătorii fericirii: avocado, banane, mere, alune, nuci (inclusiv caju, migdale…), semințe de susan și de dovleac, ouă, brânză, pește, leguminoase (linte, năut, mazăre, fasole) 
  • exerciții fizice – sub orice formă alegi: sală, înot, alergare, clase de pilates, cursuri de dans
  • masaj, îmbrățișări, mângâieri
  • Yoga, meditație, muzică și somn! :)
Alte recomandări

Ca să-ți fie mai ușor să treci prin cele 28 de zile, îți recomand să:

  • scapi de orice ispită dulce ai avea prin casăout of sight, out of mind…
  • le spui celor din jur că faci un experiment și în următoarele 4 săptămâni nu vei mai mânca zahăr procesat – dacă sunt băieți de treabă, nu vor mai mânca nici ei de față cu tine sau măcar nu-ți vor mai oferi sau nu vor mai comenta când vei spune că tu nu vrei desert…
  • îți notezi undeva zilele prin care ai trecut cu bine, ca să te bucuri de progresul tău
  • îți dai voie să greșești – dacă se întâmplă totuși să mori de poftă când o vezi pe colega ta cum mănâncă dintr-o felie de tort și nu mai reziști și o rogi să te lase și pe tine să guști puțin, nu îți spune că ai eșuat și nu lăsa provocarea baltă. Continuă! Parte din provocare este inclusiv antrenarea capacitatății de a reveni pe traseu atunci când pășim greșit. Și asta face parte din determinare și voință.
  • găsești variante de dulciuri sănătoase – fie că e vorba de prăjituri raw vegane sau de smoothie-uri de fructe (la FruFru au unul absolut delicios cu ananas și cocos…);
  • apelezi la stevia sau xylitol (zahăr de mesteacăn) ca singure variante de înlocuitor de zahăr dacă ai totuși nevoie de el în cafea sau dacă ții musai să faci o prăjitură; eu mi-am dat voie să mai apelez și la miere pe alocuri (fac un mix tare bun cu iaurt și fructe), dar doar dacă e miere luată dintr-o sursă sigură (căci altfel riscați să mâncați zahăr topit…)

Ce ai putea să mai faci, ar fi să îți stabilești un premiu dacă te ții de treabă până la finalul celor 28 de zile. Doar să nu fie un premiu cu zahăr, te rog. :D

Când începem?

Acum! Azi, nu mâine. Azi, nu luni. Azi, nu pe 1. Dacă ai apucat să mănânci deja ceva cu zahăr, aia e – consideră că a fost un bonus de început, pune și ziua de azi la socoteală și bagă mare în continuare! :) Ne citim în comentarii și pe Facebook – nu uita să folosești și tu hashtag-ul #ExercitiiDeVointa.

***

Succes și ținem aproape! 

Sursă featured photo

9 CommentsLeave a comment

  • Eu am început acum o săptămână şi mi-am dat seama că este perfect şi fără. Singura belea e cafeaua amară, dar uite că mi-ai dat o idee. Primele 2 zile eram doar cu gândul la dulciuri, iar astăzi am avut dulciuri în birou şi n-am poftit. Poate că ajută şi faptul că biciclesc zilnic, mănânc fructe şi, că tot le-ai enumerat, iubesc îmbrățişările. Minunate descoperiri azi ❤

    • Hihi, mulțumesc pentru mesaj, Monica! Eu beau cafeaua cu lapte și nu simt nevoia de zahăr. Simplă chiar cred că e belea de belea. :)) Am trecut și eu cu bine peste primele 3 zile și, da, biciclitul, fructele și îmbrățișările ajută foarte mult! :) Spor s-avem în continuare! ^_^

  • Luna trecută a fost pentru mine integral sugar free (inclusiv fără fructe). Dar mi-e poftă de dulciuri și nu pot să fiu forever sugar free. Așa că încerc altceva. Mănânc dulciuri doar ca gustare între mic dejun și prânz. Nu zilnic și doar dacă mi-e poftă de ceva anume. Iar dacă mi se întamplă să mi se facă poftă de ceva anume în timpul zile (chiar și felia de tort de la ziua colegilor), iau și pastrez pentru ziua următoare. Și așa am redus și cantitatea de zahar și nici ”post negru” nu mai țin.
    După primele zile, chiar e ușor, mai ales dacă mănânci fructe. Spor în continuare!

    • Cătălina, mi se pare un super „compromis” ce ai făcut tu. :D Nici eu nu mi-am impus să nu mai mănânc zahăr niciodată. Sunt o persoane foarte curioasă de fel și, mai ales dacă ajung înt-o țară străină care are niște deserturi specifice, e musai să le încerc. ^_^ Dar e important pentru mine să știu că totuși dacă nu vreau să mai mănânc, pot să nu mai mănânc. De aici și toată ideea cu „exerciții de voință”. Pentru mine mai mult despre asta este vorba.

      Iar din punct de vedere al sănătății fizice, cum spuneam, ideea ta mi se pare grozavă – carbohidrații ar trebui oricum consumați doar în prima parte a zilei și dacă sunt și în cantitate redusă – even better! :)

      Mulțumesc și spor și ție!

      • Este un imens “exercițiu de voință” pentru mine să știu că am dulcele aproape și nu-l mănânc decât a doua zi. Mai ales că sunt pofticioasă. :) Dar încerc să-mi fac din exercițiile de genul acesta un stil de viață.

        Spor! Și aștept următorul exercițiu! :)

  • M-am “lasat” si eu de zahar pentru 2 luni, iar azi e a 6a zi. De ceva vreme imi propuneam sa reduc zaharul consumat, dar problema cu abordarea asta flexibila era ca imi facea mereu cu ochiul cate un desert(mai ales ca e sezonul inghetatei si mereu ne indemnam unii pe altii la serviciu). Chiar ma gandeam ieri ca e mai usor decat speram eu sa nu mananc zahar. Provocarea e sa vad oameni mancand dulciuri de fata cu mine pe la serviciu, acasa m-am asigurat ca nu mai am ciocolata/inghetata la indemana.

    • Raluca, știu ce zici, și eu tot cu poftitul am de furcă. Cred că o idee bună este să ai la tine variante de „dulciuri” sănătoase – un fruct, un baton de nuci și curmale, un smoothie din acela de la FruFru, etc.

      Pentru mine este important să am o abordare flexibilă pentru că dacă îmi impun ceva prea rigid am tendința să mă „revolt”. ^_^ Dacă știu că există totuși „libertatea de a trișa”, culmea, sunt mult mai mici șansele să trișez. E important, desigur, să vezi ce abordare funcționează cel mai bine pentru tine.

      Mult succes îți doresc și ținem aproape!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.