În iulie a fost despre dependența de zahăr, în septembrie despre dependența de telefon. În noiembrie – decembrie, surpriză, nu mai e despre adicții. Nu mai e nici măcar despre un obicei pe care să-l schimbăm, ci, de data aceasta, e despre unul pe care să îl adoptăm. Luna aceasta ne antrenăm voința cu ceva în ton cu sezonul, iar provocarea e pe cât de frumoasă, pe atât de benefică pentru starea noastră de bine. Luna aceasta e despre recunoștință.
***
Care-i treaba cu recunoștința?
Nu știu de voi, dar mie îmi e mult mai ușor să mă las absorbită de ce nu merge bine în viața mea și să uit de ce merge bine în viața mea. Mi-e mult mai ușor să mă las absorbită de ce pare că au alții frumos în viața lor și să uit de ce am eu frumos în viața mea. Mi-e mult mai ușor să visez la ce-ar putea să fie și să uit de ce este deja.
Și mai e ceva: ducem niște vieți atât de agitate, atât de grăbite, atât de „pe repede înainte”, încât ne dăm prea puțin timp să stăm, să respirăm și pur și simplu să ne bucurăm de lucrurile pe care le avem sau pe care le-am realizat, fără să ne gândim la ce trebuie să facem în continuare. Nu apucăm să ne bucurăm de ceva pentru că trebuie să ne apucăm de altceva. Mereu. Mereu e altceva. Și ne mirăm apoi că a trecut repede încă o săptămână, o lună, un an. Când ești „pe repede înainte” și timpul e la fel.
Ce îți propun este să-ți iei momente de respiro. Momente în care să te uiți la ce merge bine în viața ta, la ce ai realizat, la ce oameni buni ai în jurul tău.
Cu recunoștința treaba e cât se poate de simplă: praticarea ei, o spun specialiștii în neuroștiință, ne crește starea de bine. Adică ne face mai fericiți. Și nu doar pe termen scurt. Manifestarea regulată a recunoștinței produce schimbări la nivelul structurii moleculare a creierului.
Neurologul Richard Davidson este cel care a demonstrat pentru prima dată capacitatea creierului uman de a se modifica pe parcursul vieții, caracteristică ce poartă denumirea de neuroplasticitate. El a explicat că cei care își folosesc în mod regulat mintea pentru a elibera gânduri pozitive vor ajunge în timp să potențeze centrii nervoși specifici.
Un articol grozav pe tema legăturii dintre recunoștință și fericire, din perspectiva neuroștiinței, găsești aici. În articol se vorbește și despre cum recunoștința stimulează producția de dopamină, unul dintre „neurotransmițătorii fericirii”. Dopamina ne face să ne simțim bine, motivați, cu chef de viață.
Ce îți propun pentru următoarele 28 de zile
Provocarea lunii e simplă și frumoasă. Dar, ca de obicei, ca să dea cele mai bune rezultate, e important să te ții bine de ea. Vrei să te prindă Crăciunul mai ferice ca niciodată? Uite ce-ți propun: un jurnal în care să-ți notezi, în fiecare seară, trei lucruri pentru care ești recunoscător. Poate să fie un apus grozav de soare, o bere cu prietenul cel mai bun sau motanul care îți toarce în brațe în timp ce tu îți notezi.
Nimic mai frumos și mai simplu, nu? Dar ai grijă – o să fie seri în care o să te simți obosit, o să fie seri în care o să simți că nimic nu a mers bine și nu are sens să deschizi agenda, o să fie seri în care poate pur și simplu nu o să ai chef. Și aici, fix aici, intervin voința și antrenarea ei. Ține-te de treabă!
- ți-e lene să scoți agenda și să notezi în ea? notează-ți pe telefon!
- ai impresia că azi n-ai niciun motiv de recunoștință? adu-ți aminte că ai o plapumă sub care să te bagi, o saltea pe care să dormi, o pernă pe care să pui capul;
- n-ai chef? perfect, trage puțin de tine! Doar așa îți poți antrena realmente voința. Data viitoare o să fie mai ușor. :)
Ce să mai faci ca să te ții de treabă:
- ia-ți o agendă frumoasă în care să-ți fie mai mare dragul să scrii – sau descarcă o aplicație dedicată, dacă preferi varianta digitală;
- gândește-te la beneficiile pe termen lung ale acestei practici – ține-te de treabă și o să-ți scadă nivelul de stres, o să dormi mai bine, o să te bucuri mai mult de lucrurile „mici”, o să te cunoști mai bine și o să devii mai conștient de lucrurile care sunt cu adevărat importante în viața ta, o să trăiești mai mult și timpul o să treacă mai greu și cu mai mult sens;
- explorează! – când rămâi în pană de idei, explorează-ți mental viața și fă din asta o provocare în sine – gândește-te la oamenii cu care îți place să te vezi, la activitățile pe care îți place să le desfășori, la schimbările care au avut loc în viața ta, la ce ai învățat nou în ultima săptămână, la ce apreciezi la propria persoană și tot așa. :)
Jurnalul Recunoștinței este o unealtă care și-a dovedit utilitatea de-a lungul timpului și care este folosită cu succes și în sesiuni de psihoterapie.
Un articol complet despre acest tip de jurnal – de la beneficii, la idei pentru momentele în care simți că ai rămas în pană de idei ^_^ și până la șabloane din care te poți inspira pentru a face din scrierea în jurnalul tău o experiență și mai plăcută, găsești aici.
***
Când începem?
Acum! Azi, nu mâine. Azi, nu pe 1. :) E posibil să nu-ți iasă din prima, e posibil să nu-ți iasă zilnic, dar e important să nu te dai bătut. Până la urmă, asta înseamnă un antrenament și asta înseamnă voință. :)
Succes și ținem aproape!
Despre #ExercițiiDeVoință
#ExercițiiDeVoință reprezintă o serie de provocări lunare în strânsă legătură cu obiceiuri ce țin de bunăstarea noastră fizică și psihică. E ceva ce fac de ani de zile într-o formă sau alta și m-am gândit să aduc exercițiile și pe blog. De ce și aici?
- pentru că atunci când declar public că mă țin de o treabă sunt șanse mai mari să mă țin de treaba respectivă până la capăt – cu toate că jena renunțării tot față de mine o resimt
- pentru că mă gândesc că pot beneficia și alți oameni de provocările lunare și putem crea un soi de grup de sprijin în jurul lor – și, implicit, putem să facem schimb de experiențe și idei – pentru asta, vă invit să folosiți hashtag-ul #ExercițiiDeVoință sau să lăsați comentarii aici sau pe Facebook.
De fapt și de drept, provocările lunare sunt niște exerciții de antrenare a voinței. Nu e musai să te ții de treaba propusă și după cele 28 de zile, dar e important să știi că dacă vrei să te ții, poți să o faci. ^_^
Voința e ca un mușchi – cu cât îl folosești mai mult, cu atât devine mai puternic.