Vodafone. Povestea nu merge mai departe{70}

Povestea mea și a Vodafone a început acum mai mult de 10 ani când o dată cu primul telefon a venit și prima cartelă. Era “un” Kamarad roz și încă o mai am pusă bine, într-un colț cu amintiri, plină ochi de mesaje de pe vremea liceului. Nu încăpeau multe, dar știu că vreo 10 tot reușeam să salvez și era tare dureros când trebuia să fac selecția. Nu mai știu exact când am schimbat-o, dar până ieri am avut aceeași cartelă în vreo 4 telefoane succesive, o cartela cu puțin verde și puțin galben pe care încă se citea clar ”GO”. De fapt, acum îmi dau seama că gândurile mele cele mai bune se duc de fapt spre vechiul Connex.

Acum patru luni am luat decizia ca după cei peste zece ani de zile să fac și eu pasul cel mare și să trec la abonament. Nu a fost o decizie grea pentru că aveam încredere în Vodafone și simțeam, nu știu să vă spun de ce, că trecerea la abonament mă va face să mă simt ”ca un om mare”. Părinții mei au avut mereu abonament, cartela era un soi de simbol al liceului și al studenției și eu simțeam în acel moment nevoia de a face o schimbare. Zis și făcut, am trecut la abonament, unde aveam să plătesc 10 euro în loc de cei 3,5 cu care eram obișnuită la cartelă. Venea însă cu niște trafic suplimentar de Internet (mai exact făceam trecerea de la 50MB la 500MB), așa că mi s-a părut o alegere bună.

Surpriză: 500 de euro!

Surpriza a venit însă după nici măcar 3 luni, când, fiind pe drumul de întoarcere din Redescoperă România, am primit un mesaj prin care eram înștiințată că mi-au fost suspendate toate serviciile până la achitarea unui avans de 800 RON.
Am crezut că e o farsă și nu l-am băgat în seama, dar totul a devenit real în momentul în care mi-am dat seama că într-adevăr nu pot să dau nici măcar un beep în condițiile în care eram cu plata la zi și mai aveam minute incluse. Am împrumutat telefonul Corinei și l-am sunat pe Alex să-l rog să afle ce s-a întâmplat.

Am aflat că la o săptămână de la resetarea minutelor și traficului de internet, eu aveam deja o factură de 500 de euro. Aceasta era justificată prin sesiuni imense de trafic, unele de câte 500MB, la ore la care eu fie dormeam, fie îmi verificam, așa cum eram obișnuită încă de pe vremea celor 50 de mega: mailul, twitterul și facebook-ul (care oricum nu se punea pentru că intram pe varianta gratuită cu ”0.” în față). Convinsă fiind de faptul că nu aveam cum să consum acel trafic (nu aveam activată actualizarea automată aplicațiilor, nu instalasem nimic nou în ultima lună, nu intrasem nici măcar pe YouTube), am depus o contestație. Mi s-a răspuns rapid că „sistemul a validat” traficul respectiv și aici s-a terminat tot.

Povestea e lungă, se întinde pe o lună de zile de vorbit cu diverși operatori Vodafone în încercarea de a rezolva problema. Am avut zile în care am plâns de nervi și voiam să scriu romane despre ce se întâmplă și despre ce îmi spun cei de acolo. Între timp am rămas doar cu un profund sentiment de dezamagire și de dezgust față de o companie al cărei ambasador neoficial am fost timp de peste zece ani.

În ultima conversație cu cei de la Vodafone, băiatul de la celălalt capăt al firului mi-a spus că ar fi bine să mă potolesc și să o las baltă. Că apreciază faptul că am fost diplomată și nu am sunat să le urlu la telefon, dar că a ajuns cazul meu și în departamente situate mai sus și nu îi interesează. Că vor să plătesc cei 500 de euro și mai departe nu e treaba lor. Cu alte cuvinte, mi-a spus clar că pe ei îi interesează banii, nu clienții. Banii, nu oamenii.

Și Oana și-a dat seama încă o dată cât este ea de naivă.

Pentru că ajunsesem să fiu atât de afectată de subiect încât îmi pierdusem tot entuziasmul de a mai face ceva, am luat hotărârea de a plăti factura și de a rezilia și contractul. Desigur, rezilierea m-a mai costat încă vreo 100 de euro, dar am preferat să mă împrumut la ai mei și să le rămân două luni datoare decât să mai fiu legată în vreun fel de o companie care simțeam că m-a scuipat efectiv între ochi.

În final, tot ce îmi doream era să primesc un desfășurător clar. Care să îmi arate unde s-a consumat traficul respectiv de date. Așa cum pe desfășurătorul telefonic îți arată nu numai la ce ore ai vorbit și cât timp, ci și CU CINE, așa voiam să știu și eu, UNDE s-au consumat cei 426 de MB din 20.04.2011, ora 06:06:27. Nu am primit. Mi s-a spus că ei nu au așa ceva.

Păi bine, și atunci mie pot să-mi vină facturi de mii de euro care să fie justificate printr-un simplu „sistemul a validat”? Răspunsul este da.

ANPC

Dezamăgirea și mai mare a venit în momentul în care am primit al doilea duș rece. De data aceasta, la celălalt capăt al furtunului se afla Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului. La început am fost mai mult decât impresionată de faptul că se puteau trimite reclamații și online. Mai mult decât atât, mi s-a răspuns la mail în cursul aceleiași zi – mi se solicitau date suplimentare. Răspunsul final a venit însă prin poștă și nu a mai fost îmbucurător. Mi s-a spus că operatorul economic reclamat s-a comportat corect. Că, citez, „s-a constatat ca exista posibilitatea ca un client sa consume intr-un interval de timp relativ scurt, un trafic de date considerabil, acesta putand utiliza prin punctele de acces mai multe ferestre de internet in acelasi timp, sau poate accesa prin intermediul unei pagini de internet o alta pagina sau link cu un continut mult mai mare de date cum ar fi modul vizualizare al fisierelor audio-video)”. Așa și? Dacă „există posibilitatea”, înseamnă automat că asta s-a întâmplat și în cazul meu? Unde este PROTECȚIA consumatorului???

Concluzia

Noroc că „există posibilitatea” și că nu ne pasă de client. Și noroc că nu prea vorbește lumea despre asta, că altfel poate chiar s-ar schimba ceva…

THE END