Digital Divas 2017 – cuvânt cheie: autenticitate

Ediția din 2017 a Digital Divas a avut ca temă oficială „The Influencer’s Dilemmas” – dilemele așa-numitului „influențator”, un termen care (încă) nu și-a găsit oficial locul în dicționarul limbii române, dar care, în ultimii ani, a devenit foarte utilizat cu precădere în zona de online, cumva luând locul clasicului și aproape demodatului „blogger”. Pentru că adevărul ăsta e: de când cu Facebook, Instagram și YouTube, nu mai e nevoie să ai un blog pentru a putea da informații către lume, iar informația a devenit mult mai digerabilă prin intermediul fotografiilor și, mai ales, a videoclipurilor.

Recunosc, m-am trezit și eu de câteva ori gândindu-mă de ce mai am un blog când majoritatea informațiilor le transmit oricum pe Facebook, dar mi-am adus de fiecare dată aminte că mie îmi place să scriu. Îmi place mult să scriu și îmi place să scriu mult. Nu des, ci mult. Adică texte lungi, total nerecomandabil în această eră a vitezei în care prea puțini mai au răbdare să citească texte mai lungi de trei paragrafe sau urmărească videoclipuri mai lungi de trei minute. Dar eu… eu sunt o curajoasă.

Vrem autenticitate, nu ne mai place bullshitul

Și dacă tema oficială a evenimentului vă spuneam că a fost „dilemele influențatorului”, cuvântul cheie al prezentărilor de ieri a fost, cu siguranță, „autenticitate”.  Un termen la modă, un termen care are toate șansele să devină un clișeu (în anumite contexte, zic eu, a devenit deja) și nu e de mirare că se discută atât de mult despre asta. E la modă pentru că suntem sătui de ipocrizie, de falsitate, de bullshit.

E atât de mult bullshit, că tânjim după sinceritate.

Și partea cea mai amuzantă este că, de fapt, toți ne dorim asta, dar nimeni nu are curajul să fie „primul”.

Când e clar că tot ceea ce ești este un produs al mediului în care ai trăit, a educației pe care ai primit-o și a experiențelor pe care le-ai avut, ce mai înseamnă, de fapt, să fii „autentic”? Părerea mea? Să trăiești în conformitate cu valorile tale.

Diana Papuc a vorbit despre simplitate, sinceritate și curajul de a greși, trei calități înnăscute dar pe care cei mai mulți dintre noi le pierdem o dată cu vârsta, Valentin Suciu a subliniat importanța relevării și a ceea ce NU facem și ce NU suntem, iar Robert Katai a vorbit despre acceptarea și promovarea unicității din fiecare dintre noi.

În concluzie?

Să trăiești conform cu valorile tale, să îți accepți unicitatea și să te arăți lumii, sincer, așa cum ești tu în toată splendoarea ta. Niște sfaturi excelente, dar al naibii de greu de pus în practică. Am crescut, până la urmă, (majoritatea dintre noi), într-un cadru social în care am fost învățați să ne conformăm. Într-un cadru în care a fi diferit însemna, de cele mai multe ori, a fi „greșit”. Și poate niciun sentiment nu e mai dureros pentru ființa umană decât acela de a se simți „greșit” și, implicit, neacceptat, neapreciat, neiubit.

Evenimentul de ieri a fost dedicat cu precădere zonei de beauty și de fashion, iar înaintea mea, pe scenă, au urcat ținute care mai de care. Eu venisem în blugi și aveam toate șansele să mă simt „greșit”. Bașca, mă luaseră oricum palpitațiile când am auzit că am câștigat și pentru prima oară în viața mea am crezut că o să leșin de la excesul de emoții. Am reușit să mă mobilizez cu gândul că mă fac de râs dacă pic pe acolo și apoi totul a decurs pe un soi de pilot automat, în care totuși auzeam pe cineva strigând „Bravo, Oana!” (Monica, tu erai?). Mi-am dat atunci seama, în starea mea de reverie, că aprecierea oamenilor care mă cunosc nu are, de fapt, nici o treabă cu hainele mele. Iar cei care abia m-au cunoscut… ei bine, mă bucur că m-au cunoscut așa. Pentru că, da, ieri, pe scenă, am fost eu, sinceră, în toată splendoarea mea.

Cheers!

***

Mulțumiri către AVON și Evensys pentru încă un eveniment reușit! Chapeau bas!