o brătilă pe .ro

De ce să ieși și tu în stradă

Poate că ai simțit și tu lipsa unui mesaj unitar sau poate că simți că aceste mobilizări nu pot schimba nimic. Că politicienii sunt toți la fel, că suntem manipulați, că e e atât de multă corupție în țara asta că efectiv nu se mai poate face nimic. Iar eu nu sunt aici ca să îți spun că o să fie totul bine sau că lucrurile se vor schimba peste noapte. Pentru că nu sunt aici să te mint. Sunt aici să-ți prezint o realitate de care poate nu erai conștient și să îți dau un motiv concret pentru care să ieși în stradă.

***

Poate nu știai că, într-un studiu realizat de fundaţia germană Bertelsmann Stiftung (Radarul coeziunii sociale), România se află pe ultimul în Europa în ceea ce privește gradul de coeziune socială*. Ce înseamnă coeziunea socială? Pe scurt, este vorba despre cât de singuri ne simțim în țara noastră. Sau despre cât de dezvoltat este sentimentul de apartenență la o comunitate. Coeziunea socială ține de modul în care membrii unei comunități conviețuiesc și de modul în care aceștia lucrează împreună înspre obținerea unui bine comun. Ține, printre altele, de ÎNCREDERE și de SOLIDARITATE.

Nu e vorba doar de încredere în instituții, ci e vorba și de încrederea pe care o avem în ceilalți oameni. Iar în cazul României e vorba mai degrabă de lipsa ei. E o percepție pe care o susține și studiul menționat mai sus, dar e ceva ce se poate testa și la nivel empiric, printr-o simplă călătorie cu autobuzul, dacă alegi să-ți scoți căștile din urechi și să-ți dai jos ochelarii de soare. Suntem dominați de teamă și de repulsie, nu de iubire și de admirație și nu ne dăm seama că de noi depinde să producem schimbarea. De fiecare dintre noi în parte. E mereu vorba de cum sunt „ceilalți”, când ar trebui să fie vorba de cum sunt „eu”.

Prima dată când am devenit cu adevărat conștientă de percepția pe care o avem asupra noastră a fost însă în 2009, când făceam parte din echipa care a inițiat campania „Let’s Do It, Romania!”. Cred că am auzit nu de zeci, ci de sute de ori, replici precum „la noi nu se poate” sau „eu nu ies, pentru că oricum ceilalți nu ies și atunci ies degeaba” sau „oricum nu se va schimba nimic”. Și totuși ne-am ambiționat și totuși, pe 25 septembrie 2010, 200.000 de oameni au ieșit din casă și au făcut parte din cel mai mare proiect de implicare socială din România. Anul următor, în 2011, au ieșit 250.000. Iar anul acesta, în 2015, s-a lansat o aplicație prin intermediul căreia oamenii pot să trimită sesizări cu privire la mormane ilegale de gunoi, iar autoritățiile au obligația de a acționa în termen de maxim 30 de zile.

În 2013 am arătat iar că se poate când am ieșit în stradă pentru Roșia Montana. Dar nici Let’s Do It, Romania!, nici Salvați Roșia Montana, nu ar fi azi niște exemple de reușită colectivă dacă nu am fi perseverat, dacă nu am fi avut încredere și dacă nu am fi fost solidari!

Am văzut săptămâna aceasta cum mii de oameni au așteptat la coadă să doneze sânge și cum alții au fost acolo să le ducă ceai. Am văzut cum mii de oameni au mărșăluit în liniște, în semn de respect față de cei care nu mai sunt printre noi. Și am mai văzut și mii de oameni care au ieșit în ultimele zile în stradă pentru că știu că așa nu se mai poate și pentru că au înțeles că este singura noastră soluție în momentul de față. Să fim uniți în fața celor care-și bat joc de noi de prea mult timp. Să fim uniți pentru că avem nevoie unii de ceilalți!

D’asta trebuie să ieși și tu în stradă! Știu că nu e totul perfect, știu că se simte lipsa de organizare, lipsa unui lider, lipsa unor solicitări clare. Dar dacă avem încredere unii în ceilalți și nu pierdem din vedere scopul nostru comun, ne vom organiza în mod natural, se vor naște și liderii și se vor clarifica și mesajele. „Schimbările atât de mari au nevoie de timp, răbdare și mulți pași mici, uneori poate aparent neînsemnați”, cum bine zicea și Mălina aseară. Abandonul nu este o soluție. Perseverența și solidaritatea sunt. 

Cred că fiecare dintre noi trebuie să înțeleagă că este o parte importantă din sistem și că este responsabil nu doar pentru el, ci pentru întreaga societate din care face parte. Și mai cred că, în acest context, fiecare dintre noi are datoria să-și asume să fie schimbarea pe care vrea să o vadă în România.

Eu vreau să văd o Românie solidară, așa că diseară voi ieși, din nou, în stradă.

***

Și mai concret de ce avem nevoie de solidaritate?

Pentru că solidaritatea și, implicit, coeziunea socială se află în strânsă legătură cu calitatea vieții noastre.

Țările fruntașe în clasamentul coeziunii sociale sunt aceleași țări fruntașe din raportul emis de ONU pe gradul de fericire al populației la nivel internațional. Și, ce să vezi, sunt și acele țări pe care le admirăm din mult mai multe puncte de vedere, inclusiv pe plan economic. Sunt țările nordice. Danemarca, Norvegia, Finlanda…

În contextul cercetărilor realizate în ultimii ani, descoperirea nu e, de fapt, deloc surprinzătoare și, în acest sens, las mai jos și un extras din World Happiness Report 2015, al ONU, apropo de legătură dintre coeziune socială și progres.

A considerabe amount of research in recent years has established four related propositions:

(4) Societies with high social capital outperform those with low social capital in terms of subjective well-being and economic development.

Legătura devine și mai interesantă în momentul în care observăm că aceleași țări care se află pe primele locuri când vine vorba de coeziune socială sunt se află pe ultimele locuri când vine vorba de gradul de percepție a corupției.

În Al șaselea raport de coeziune economică, socială şi teritorială, emis de Comisia Europeană în iulie 2014, am găsit un fragment în care este menționat faptul că „majoritatea cetăţenilor UE percep corupţia ca o problemă majoră în ţara lor. În toate statele membre, cu cinci excepţii (ţările nordice (!), Ţările de Jos şi Luxemburg), peste 60 % din cetăţeni percep corupţia ca o problemă majoră, proporția acestora variind între 61% (în Germania) și 99% (în România).” (pag. 165, Capitolul 5: Importanţa bunei guvernanţe pentru dezvoltarea economică şi socială)

Așadar, e undeva și scris: 99% (!!!) dintre cetățenii României percep corupția ca o problemă majoră.

Probabil că te numeri și tu printre ei, așa că, iată, încă un motiv să ieși în stradă.

Ne vedem la Universitate!

Pancarta Solidaritate


Raport Coeziune Sociala* Studiul a ținut cont de 9 dimensiuni ale coeziunii sociale, după cum urmează:

  • Rețele Sociale –  în ce măsură oamenii au rețele sociale puternice și rezistente;
  • Încredere în ceilalți Oameni – în ce măsură gradul de încredere în ceilalți este unul ridicat;
  • Acceptare a Diversității – în ce măsură oamenii acceptă indivizii cu alte valori și un stil de viață diferit ca membri cu drepturi egale în societate;
  • Identitate – în ce măsură oamenii se simt conectați la țara lor și se identifică cu ea;
  • Încredere în Instituții – în ce măsură gradul de încredere în instituțiile sociale și politice este unul ridicat;
  • Percepția asupra Corectitudinii – în ce măsură oamenii simt că bunurile societății sunt împărțite în mod corect și că ei, ca indivizi, sunt tratați cu corectitudine;
  • Solidaritate și Întrajutorare – în ce măsură oamenii se simt responsabili unii față de ceilalți și sunt dispuși să se ajute;
  • Respect pentru Regulile Sociale – în ce măsură oamenii se supun legilor fundamentale ale societății;
  • Participare Civică – în ce măsură se implică oamenii în societate și în viața politică și în ce măsură iau parte la dezbateri publice.

Radarul coeziunii sociale

1 CommentLeave a comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.