o brătilă pe .ro

Iulie cu Recunoștință. Și brioșe și profesori și Silvia cea dragă mie.

Pe Silvia am cunoscut-o prima oară în iarna lui 2013, la o difuzare de documentar. Era printre membrii vechi ai Institutului și primul lucru pe care l-am apreciat la ea a fost modul în care își prețuia timpul. Era omul pe care îl ofeream drept exemplu ca fiind „cel ce la ora 22:00 e în pat” și „cel ce se trezește la 5:00”, două caracteristici pe care îmi doream pe atunci să le cultiv și în viața mea. În plus, era și barometrul nostru de calitate – dacă Silviei îi plăcea un eveniment și simțea că a fost timp bine investit, însemna că evenimentul a fost bun.

Am cunoscut-o apoi mai bine și a devenit omul pe care îl luam cu tot dragul în brațe când ne trecea pragul. Am descoperit sufletul mare al Silviei și dragostea ei pentru viață. O priveam acum nu atât ca pe omul matur care se culcă devreme, ci ca pe copilul curios și entuziasmat în fața noului și frumosului.

Anul trecut, Silvia a decis să renunțe la jobul de HR într-o corporație și să se facă profesoară. Nu trainer, ci efectiv profesoară într-o școală generală. Nu absolvise un liceu pedagogic, nu terminase nici o facultate de profil, dar i-a ieșit un program în cale. Programul Teach for Romania. Așa că Silvia a continuat să se trezească la 5:00, dar nu pentru orele de liniște petrecute cu ea însăși, ci pentru a prinde microbuzul spre Grădiștea, localitatea în care a fost repartizată pentru a preda ore de limba engleză.

***

La Grădiștea am fost și eu în vizită, pe 6 aprilie. Îi scrisesem încă de pe 15 septembrie că vreau să vin să asist la o oră și asta pentru că, de fapt, mă bătuse și pe mine gândul în primăvara lui 2014 să mă înscriu în program. A zis să mai aștept puțin, dar țin minte și acum șocul inițial pe care l-am avut când mi-a zis că ar trebui să ne vedem pe la 6 dimineața la Cora Pantelimon. La 6 dimineața eu aș fi fost, în mod normal, în „mijlocul somnului”.

Tot în mod normal, dar pentru Silvia, pentru a ajunge la școală, fiecare dimineață însemna un traseu de aproximativ două ore ce implica autobuz, metrou și microbuz; învățase deja orele cele mai bune de plecare și uneori se baza pe opritul microbuzului pe traseu, astfel încât să mai economisească un sfert de oră. De altfel, naveta în sine chiar a fost o experiență de învățare pentru Silvia. Dacă la început se întreba cum o să reușească să supraviețuiască unui drum zilnic atât de lung și să fie și productivă la școală, pe final de an era deja maestră în citit/corectat lucrări/răspuns la mailuri direct din microbuz .

Pe 6 aprilie, însă, am avut noroc. Silvia făcuse rost de mașina Teach for Romania (donată programului de către un sponsor binevoitor), pentru a putea transporta un set de boxe. Aveam nevoie de ele, căci mergeam să îi învăț pe copii cum stă treaba cu fericirea și cu dansurile scoțiene. Era prima zi din săptămâna „Școlii Altfel” și nu știam la câți participanți să ne așteptăm, căci, îmi povestea Silvia, erau zile în care unii copii ajungeau la oră cu 10 minute înainte să se sune.

Nu am găsit sala plină, dar după ora de dans, pe holul școlii, câțiva copii își învățau părinții mișcările de bază. Și erau atât de entuziasmați de ceea ce învățaseră, încât imaginea lor, explicând piruete și numărând până la 8, o port și-acum cu drag. I-am simțit recunoscători și dornici să învețe mai mult.

***

La Silvia și la colegii ei de an, prima serie de profesori Teach for Romania, au ajuns Brioșele Recunoștinței în luna iulie. Am ținut să le mulțumesc pentru decizia lor de a se implica activ în schimbarea sistemului educațional din România, în ciuda sacrificiilor (financiare și nu numai) pe care mulți dintre ei le-au făcut odată cu intrarea în acest program.

Iată-i mai jos, alături de echipa de suport, pe Alina Andronescu, Ada Barbu, Laura Barbu, Marius Bogdan, Sînziana Buligă, Iulia Călin, Ramona Diac, Cosmina Dumitru, Felicia Ionescu, Raluca Lungu, Anca Mărgineanu, Silvia Pătrașcu, Sabina Pop, Silvana Râpeanu, Alexandra Teleucă, Ramona Vasii, Alexandra Vlad și Iulia Zecheru.

Prima serie de profesori Teach for Romania

Trupa de șoc. :) Prima serie de profesori Teach for Romania.

Cât despre Silvia și ce a însemnat, de fapt, pentru ea primul an în Teach for Romania, am zis că cel mai bine poate să ne spună chiar… Silvia. :)

Sunt Silvia Pătrașcu, un om căruia îi place să învețe despre lume

Sunt Silvia Pătrașcu. Încercând să-mi dau seama cine sunt dincolo de rolurile pe care le joc, realizez că sunt un om căruia îi place să se descopere și să învețe despre lume. De preferat, prin discuții faine, în locuri cât mai departe de casă și de la oameni cu interese cât mai diverse. Cu alte cuvinte, îmi place să călătoresc. :) Motivele sunt multiple: simt că devin un om mai bogat, rețin mai multe, am șansa să pun România pe harta omului de rând și pentru alte motive decât Dracula sau comunism și, poate cel mai important, atunci când călătoresc am tot felul de AHA moments care apoi îmi schimbă viața.

***

De exemplu, în vara lui 2013 eram în vacanță în Malaezia. Într-o duminică seara eram cu trei prieteni în sediul companiei pe care o idolatrizam din perspectiva culturii organizaționale și m-a străfulgerat gândul că aceea e atmosfera pe care mi-o doresc în cancelaria școlii pe care o conduc. O școală care va facilita un proces de învățare prin care elevii vor deveni adulți autonomi și responabili, viitori lideri necorupți ai României.

M-am gândit apoi că pentru a ajunge să conduc o școală mi-ar fi util ca înainte să predau. Cum facultatea absolvită în 2009 nu-mi permitea să fiu cadru didactic și am fost întotdeauna pasionată de gramatica limbii române și de literatură, am ales să mă înscriu la Litere, crezând că în 3 ani voi ajunge profesoară. Universul a avut însă alte planuri și în toamna lui 2013 am cunoscut-o pe cofondatoarea Teach for Romania la o conferință. M-a fascinat faptul că programul oferea sprijin pentru a intra în sistemul educațional preuniversitar inclusiv celor care nu au studiile de specialitate, dar și perspectiva de a face parte din comunitatea de alumni – o comunitate de oameni interesați de educație care vor să contribuie, din diferite roluri, la schimbarea pe care vrem să o vedem în sistemul educațional.

Câteva luni mai târziu, după un proces de selecție, am fost acceptată în program. Am renunțat la job-ul foarte fain pe care îl aveam în HR și am început ceea ce avea să fie cel mai dificil an din punct de vedere profesional.

Silvia Patrascu

Așa arată Silvia după „cel mai dificil an din punct de vedere profesional”. ^_^ Strălucește!

***

Mă așteptam să fie greu și a fost. Mă așteptam să am rezultate fantastice cu elevii și nu a fost așa.  Mă așteptam să mă schimb, dar nu știam cum.

Toți oamenii pe care i-am cunoscut din rețeaua Teach for All (rețeaua din care fac parte peste 30 de țări) au spus că primul an de predat este unul în care înveți multe lecții, majoritatea din eșecurile pe care le ai. :) Nu i-am crezut la început, însă acum le dau dreptate. A fost un an în care am jonglat cu două roluri complementare (de profesor de engleză la Grădiștea și de student la Litere) și în care am fost într-un roller coaster emoțional de satisfacții și dezamăgiri. Satisfacția a apărut de fiecare dată când am văzut că unii elevi au acumulat cunoștințe noi sau că și-au schimbat un comportament (fie că se ascultau, se implicau în sarcini, nu se mai loveau sau își vorbeau frumos). Dezamăgirea principală a fost când mi-am dat seama că deși toți au potențialul de fi adulți autonomi și responsabili, eu nu știu să îi ajut pe toți așa cum ar avea nevoie pentru a face un progres vizibil.

Abia în aprilie am început cu adevărat să mă bucur mai mult de micile victorii și să trec peste dezamăgiri. După succesul orelor de dans scoțian și o incursiune prin joacă în istoria Angliei, am fost într-o excursie cu școala. În Joia Mare, undeva pe drumul dintre Râmnicu Vâlcea și Pitești, în timpul unor jocuri cu elevii de a Va și de a VIa, am avut sentimentul că eu aparțin acelei comunități și că sunt recunoscătoare pentru toată experiența pe care am ales să o trăiesc. După aceea, m-am putut bucura cu adevărat de Cercurile de Engleză pe care le-am organizat pentru elevii claselor a Va și a VIa, de conversațiile pe care elevii au putut să le susțină, de ultima oră la clasa a IVa în care s-a vorbit 80% din timp doar în engleză.

Silvia Teach for Romania

„We can make a difference!” – and they did! :)

***

După un an în program, principala schimbare este că am înlocuit întrebarea „Ce vrei să te faci când te faci mare?”, care se referea strict la carieră, cu întrebarea „Cum vrei să fie viața ta când o să fii mare?”. Am înțeles că pentru a fi fericită am nevoie să simt că am o viață echilibrată și să îmi hrănesc toate pasiunile și interesele. De asemenea, am aflat despre mine că pot să lucrez cu copiii mai mici de 11-12 ani și că îmi face chiar foarte mare plăcere să discut cu mogâldețele curioase care mă întâmpină în fiecare dimineață cu câte o îmbrățișare și care îmi oferă feedback sincer și constant la ore. Nu în ultimul rând, mi-am îmbogățit viața cu prieteni adevărați cu care simt că voi păstra legătura mult timp după ce vom fi încheiat experiența TfR.

Am încheiat primul an în program cu dorința de a continua la aceeași școală (sper ca universul să țină cu mine și postul să fie încă liber în septembrie), pentru a le oferi elevilor cât mai multe contexte din care ei să poată învăța să fie autonomi și responsabili. Am ales ca la anul să îmi îngheț anul la facultate pentru a-mi canaliza resursele (în primul rând emoționale și apoi cele de timp și materiale) într-o singură direcție. Sunt sigură că al doilea an în program va avea suficiente provocări, dar acum sunt mult mai încrezătoare că am destule și variate arme în tolbă pentru a le face față. :)

*****

Succes, Silvia! Succes și colegilor tăi care au decis să facă parte și anul acesta din program și succes și noii generații de 30 de profesori care s-au alăturat programului anul acesta! :) Vă mulțumim că sunteți schimbarea pe care vrem să o vedem în sistemul educațional din România!

Briosele Recunostintei

PS: știi oameni care fac lucruri bune pentru comunitatea în care trăiesc?

spune-mi cine sunt și hai să le trimitem niște brioșe! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.