Nu știu cât de mulți oameni au emoții atunci când scriu despre un ONG, dar nici câte ONG-uri care să producă astfel de emoții sunt în România. Adevărul e că încă ne lovim mai mult de „ONG-urile fură”, decât de „ce treabă bună fac oamenii ăștia!”, dar, până la urmă, nu despre cantitate este vorba. Cel puțin nu în articolul acesta. Eu doar mă bucur că pentru mine există cel puțin o astfel de organizație. Un ONG care îmi face sufletul să zâmbească atunci când scriu despre el.
Îl știți deja, că doar v-am mai tot povestit. Are un program care se numește „Ajungem Mari” și în iunie împlinește un an de existență.
***
Mă emoționează pentru că a crescut într-un an cât alții în șapte, deși lumea în care își desfășoară activitatea nu e nici pe departe un tărâm de poveste. Mă emoționează pentru că s-a născut din ceea ce părea inițial a fi o campanie eșuată la nivel micro și a ajuns un program de succes la nivel național. Și asta doar pentru că Iarina a ales să vadă în momentul de criză o oportunitate, nu un pericol. A ales să meargă înainte în loc să dea înapoi, a ales să fie curajoasă, deși habar nu avea în ce se bagă, în loc să îi fie teamă și să lase totul baltă. A făcut tot ce a făcut din pasiune și din iubire pentru copii, iar rezultatele au fost pe măsură. Anul acesta, Iarina a câștigat și premiul „Voluntarul anului în educaţie” la Gala Naţională a Voluntarilor.
„Fata asta știe ce vrea!”, îmi spunea azi Andreea cât îi povesteam, la rândul meu cu entuziasm, câte a reușit Iarina să facă în doar două luni de existență a proiectului „Ajungem Mari”. Dacă pe 4 iunie proiectul încă nu exista, pe 10 iunie Iarina îmi scria că cei de la Swimathon au acceptat înscrierea sub noua formă, iar pe 13 iunie era cu stand la Street Delivery și avea deja logo și website.
…în iulie anul trecut, programul avea deja 70 de voluntari la nivel de București, iar în septembrie Iarina își dorea să dubleze numărul.
În cele din urmă, primul an de educație prin joc pentru copiii din centre de plasament a adunat 350 de voluntari care le-au devenit copiilor profesori, prieteni şi modele.
***
În momentul de față, 400 de copii din București se bucură de program și Iarina, bineînțeles, nu se oprește aici. Joia aceasta, de pildă, organizează un mega concert de fundraising, pentru susținerea proiectului în parcurgerea următorului pas: extinderea în județele Buzău, Cluj, Iaşi, Ilfov şi Timiş.
28 mai, ora 20:00, Berăria H – transformată pentru o seară într-un teren de joacă pentru oameni mari. „Playground for Education” înseamnă în primul rând un concert în care Șuie Paparude, Coma, Les Elephants Bizarres, Pixels şi Harlequin_Jack cântă pentru educaţia copiilor din centre de plasament.
Biletul de intrare este doar 15 lei, mai puțin ca o „shaorma cu de toate”, dar cu un impact pozitiv de cel puțin 20 de ori mai mare (informație în proces de validare de către cercetătorii britanici), și mai multe informații despre eveniment sunt de găsit aici.
***
Și apropo de găsit, mâine o să fiu și eu de găsit pe acolo, căci n-aș fi ratat evenimentul pentru nimic în lume. Dar am înțeles că o să fie cu joacă, inclusiv cu „de-a v-ați ascunselea” (căreia eu, recunosc, îi spuneam „faț-ascunselea”), așa că vă provoc să mă găsiți! Cine mă găsește primul se face cu o bere! Și-apoi dăm noroc, povestim și vedem ce mai pune Iarina la cale.
Apropo, Iarina, dacă citești aceste rânduri, voiam să-ți spun (din nou!) că ești foarte tare, frate! Și te felicit și îți mulțumesc pentru tot ceea ce faci, pentru că ceea ce faci tu contribuie la o lume mai bună în care trăiesc și eu! Jos pălăria!