Teatrul „În Culise” l-am descoperit prin decembrie al lui 2011, la invitația unui prieten a carui soră făcea parte, pe atunci, din echipa de actori. Mare mi-a fost mirarea când am aflat, zilele trecute, că „În Culise” a sărbătorit recent 3 ani de existență și că, implicit, spectacolul la care fusesem eu era printre primele jucate. Văzusem „Ultima haltă în paradis” și rămăsesem impresionată nu numai de spațiul neconvențional – mansarda unei case echipate la parter cu un bar în care să poți servi ceva înainte și după piesă -, ci și de jocul actoricesc al tinerilor de care până atunci nu mai auzisem. Eu eram pentru prima dată într-o sală de teatru altfel, urmând să descopăr abia ulterior și alte astfel de locuri.
***
Ieri, cu ocazia împlinirii celor trei ani de „joacă”, În Culise a inaugurat noul spațiu de desfășurare, spectacolele mutându-se în incinta Copper’s Pub, pe Hristo Botev 25. Tot o casă, tot o mansardă, dar de data aceasta teatrul și vinul la un loc. Am văzut „Imaginează-ți că ești Dumnezeu”, o adaptare după texte semnate de Matei Vișniec. Scena a fost printre mese, iar actorii prin toate colțurile barului. Se bea, se fumează și se joacă în același timp, atmosfera fiind una de care trebuie să ai habar înainte să mergi la spectacol, căci dacă te aștepți să fie ca la Bulandra, prima impresie nu o să fie cea mai plăcută.
Spun asta pentru că, inițial, asocierea teatrului cu bere și fum de țigară pe mine nu m-a încântat deloc. Mi-am dat abia ulterior seama că e vorba pur și simplu de o chestiune de perspectivă. Eu am preferat să văd teatrul dintr-o perspectivă ce ține mai degrabă de educație și cultură, decât de divertisment, dar asta nu înseamnă că privită ca atare – ca o formă de divertisment – nu este o modalitate plăcută de a-ți petrece seara. Iar la teatrul În Culise, actorii chiar sunt foarte buni. N-am de ce să vă mint, după o zi de lucru, piesa și paharul de rosé au picat la fix. Am râs, m-am simțit bine, am aplaudat. Iar Copper’s este amenajat foarte frumos. Sincer, nota 10 pentru cei care s-au ocupat de design!
Singura problemă rămâne totuși fumul de țigară, cu atât mai mult în contextul în care aerisirea este oprită în momentul în care începe spectacolul, din pricina zgomotului puternic de fundal. O soluție ar fi ca ultimele țigări să fie stinse cu cel puțin un sfert de oră înainte de începerea spectacolului, dar chiar și așa nu știu cât îi este de confortabil unui nefumător.
***
Pe scurt, nu în orice seară îl putem citi pe Kant. Și pentru serile în care nu vă simțiți apți de „Moartea unui comis voiajor” cu Victor Rebengiuc, ci vreți pur și simplu să vă delectați cu o comedie și un pahar de vin, vă recomand să treceți și pe la Copper’s Pub. Măcar o dată, cât să vedeți singuri dacă genul acesta de teatru e pe placul vostru. S-ar putea să nu fie sau s-ar putea să vă îndrăgostiți iremediabil și să faceți o tradiție din seara de teatru și vin.
Iar dacă v-am făcut curioși, vă mai spun doar că în perioada 9 – 20 ianuarie, echipa În Culise celebrează cei 3 ani de existență în cadrul unui eveniment mai larg – „12 Days of Sins”-, ce cuprinde premiere și avanpremiere, dar și spectacole deja consacrate în comunitatea iubitorilor de teatru independent, cu intrare liberă. Programul complet poate fi consultat aici.