În dimineața zilei de 4 august m-am urcat timid pe cântar și am privit cu coada ochiului spre numărul de kilograme afișat. La naiba, trecuseră aproape două săptămâni de la evaluarea inițială, era prima zi de program și eu începusem cu stângul: cântarul arăta peste 55 de kilograme, cu aproape un kilogram mai mult decât pe „bonul” pe care îl scosese Tanita pe 22 iulie. Acum o să fie nevoie să trag și mai tare ca să fie totuși o diferență după cele patru săptămâni…
Nu, nu intrasem în program de dragul unor cifre tipărite pe un bon, nici ca să mă pot lăuda pe Facebook, dar îmi doream foarte mult să nu mă dezamăgesc pe mine. Și în ciuda faptului că m-am bătut singură pe spate după ce am reușit să mă întorc din Maramureș cu un kilogram în minus, mă simțeam extraordinar de prost că nu reușisem să mă abțin de la covrigeii pe care îi adusese Lucia într-o seară sau de la „tortul bețiv” pe care îl pregătise Nina și din care pur și simplu A TREBUIT să gust.
La sentimentul de vinovăție se adăuga și faptul că nu mă vedeam mai slabă. Alex îmi spunea că sunt nebună și mi-am dat seama că avea dreptate. Mi-am dat seama că de fapt problema e în capul meu și că am de lucrat și acolo. Abia după ce nu mă voi mai percepe ca fiind „grasă”, voi reuși să mă uit în oglindă și să mă văd așa cum sunt de fapt.
***
În seara zilei de 2 septembrie mă uitam în oglindă și zâmbeam. Parcă aveam, cumva, șoldurile mai înguste și talia mai bine conturată. Era seară, mâncasem trei mese deja și, cumva, mi-era greu să cred că nu am nicio problemă să mă analizez în oglindă. De unde mai pui că, de fiecare dată când mai aveam un drum pe hol și treceam pe lângă oglindă, îmi ridicam tricoul și verificam dacă e tot la fel, dacă sigur am văzut bine. A doua zi urma să merg la evaluare.
***
În dimineața zilei de 3 septembrie, cumva, șoldurile reveniseră. Nu mai e ca ieri, sunt iar mai rotunjoară… Era din nou creierul, desigur, făcându-și de cap cu sentimentele mele, injectând o doză de stres, cât să fie sigur, cel puțin, că în ziua respectivă nu mai calc strâmb nici măcar cu gândul.
La ora 17:30 eram la evaluare.
***
Rezultatele sunt îmbucurătoare! :) Am reușit, în cele patru săptămâni de program Limitless, să dau jos aproape 2 kilograme de grăsime, iar cântarul arată acum cu 3 kilograme mai puțin decât în dimineața zilei de 4 august. În plus, am îmbunătățit și rata metabolică („BMR”-ul e acum pe „+”) și pot să mă laud în continuare cu un grad minim de grăsime viscerală.
Iar creierul meu, oricât de încăpățânat ar fi, vede și el o diferență între fotografia făcută în prima zi de progam și fotografia făcută azi.
***
Separat, însă, de rezultatele de pe hârtie – pe care nu pot să neg că m-am bucurat să le văd – și separat de faptul că mă simt mai în formă, că celulita dispare văzând cu ochii și că tenul meu e mai curat ca oricând, cel mai important este că luna august a însemnat o schimbare pe termen lung. Pentru că luna august nu este atât despre ce a fost, cât despre ce o să fie mai departe. :) Am învățat, în cele patru săptămâni, ce înseamnă disciplina, răbdarea și încrederea.
Kudos!