later edit (4 iulie). din seria “viaţa e ironică”.
Se pare că tata are Boala Crohn. O boală incurabilă, dar care poate fi ţinută sub control toată viaţa dacă este tratată. Ea devine letală pentru un om care nu îşi permite să dea 3 milioane pe lună… Ştiam că “banii nu aduc fericirea”, că “sănătatea e mai bună decât toate”, dar mi-e greaţă de ideea că banii aduc sănătatea… Şi în ultima vreme parcă numai asta aud… Ar trebui să ne considerăm norocoşi că la noi este vorba “doar” de 3 milioane pe lună şi că deşi vom renunţa la altele, vom putea să o acoperim din resurse proprii. Cum spunea profa mea de mate în generală… “nu mai beţi Cola o săptămână şi puteţi să vă luaţi culegerea de exerciţii”. Adevărul este că dacă aş fi fumat, boala tatălui ar fi fost o ocazie bună să mă las. Dar nu fumez. Şi nici Cola nu beau.
Ironia continuă. Cu ”ocazia” manifestării bolii, diagnosticată în urma unei colonoscopii, i-au descoperit şi un polip pe colon. Polip care, surpriză, în timp se transformă în cancer. Aşteptăm rezultatele biopsiei în cazul tatei, dar semnele sunt bune. Să spun iar că tata a fost norocos…? Simt că sunt eu sarcastică… Deşi cei peste 50 de ani ar trebui să-şi facă anual, o dată cu analizele obişnuite, şi o colonoscopie, medicii de familie dau rareori trimitere şi pentru aşa ceva. De ce? Desigur, din cauza banilor… Aceste analize sunt gratuite, decontate de CNAS. Dar cât să mai dea de la ea şi Casa asta de Sănătate, nu? Că doar vorbim de viaţa unor oameni, nu de alte lucruri mai importante. Aşa că recomandarea făcută medicilor de familie este să dea trimitere pentru colonoscopie doar în cazuri speciale… Probabil după ce cancerul s-a instalat deja…
Eu mă încăpăţânez să încerc să fac ţara asta mai bună… şi sunt în continuare convinsă că stă în noi să facem asta. Aşteptăm degeaba să schimbe ei ceva. Povestea mea pare să aibă un final fericit, dar nu uitaţi că e croit pe baza norocului… fie că vreţi să-i spuneţi aşa, karma sau ajutor dumnezeiesc.
Of, Oana, Oana… Sper sa te tii tare, sa tii aproape oamenii de suflet si sa tii fruntea sus.
Orice fata are nevoie de un tata. Suna crunt de banal, dar numai pentru cine nu stie. Ai grija de tatal tau.
In saptamana unui eveniment din sfera lui “sa schimbam lumea” am muncit in jur de 12-14 ore pe zi (job nou, trebuie sa dau 120%, nu?) iar bunica mea era internata la Institutul Oncologic pentru extirparea unei tumoare (pana la urma i-au extirpat tot sanul, in Romania nu s-a auzit vreodata de profilaxie)… Ca sa acopar lipsa mea de implicare in eveniment am plusat la capitolul bani investiti (asa ca acum nu mai am cu ce sa-mi platesc chiria) dar asta nu a fost de ajuns, asa ca s-au trezit si niste oameni sa-si imparta flegme (cica) de dragul evenimentului.
Dupa toate astea eram satula si de incercarile mele naive de a schimba Romania, si de felul in care functioneaza sistemul sanitar din tara asta si de existenta aruncatorilor de flegme… Totul mi s-a parut nedrept.
Ieri bunica s-a intors acasa, m-am reintors la mama acasa si mi-am adus aminte ca nicio societate nu se lasa schimbata in bine fara sa opuna rezistenta la inceput.
Cred ca o sa fie bine… Cred ca avem oameni valorosi langa noi, oameni ce ne vor fi alaturi in momentele astea deloc fericite. Nu esti singura!
Mi-ar placea sa ne vedem la o cafea saptamana asta.
of, mai, oana! dar las’ ca facem noi sa fie bine cumva! :)
Multa multa sanatate! Am citit intai “I ain’t no supergirl”- cu sufletul la gura si cu un mare nod in gat. Iti doresc sa fii puternica si super girl asa cum te stiu, ca sa ai puterea sa-i ajuti pe cei dragi sa le fie bine
of, stiu ce inseamna sa ai parintii bolnavi, stiu ce inseamna tratamente, griji si, mai ales lipsuri. sper sa treceti cu bine peste acest hop. poate ca singurul “noroc” pe care il aveti se numeste Dumnezeu… sanatate! >:D<
Capul sus. Petrece mult mai mult timp cu ai tai. Lasa jobul si cariera uneori deoparte si fugi in lumea ta. La cate sfaturi mi-am permis sa iti zic, nu mai scriu aici cu lunile.
Multa putere si sanatate tatalui tau.
acum am vazut :|
>:D:D:D:D:D:D<