„One World Romania 2013” în reluare | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

„One World Romania 2013” în reluare

Pentru cei care, din diverse motive, mai bune sau mai puțin bune, asta voi știți, au ratat ediția de anul acesta a festivalului meu preferat – și, da, surpriză!, vorbim despre One World Romania, festivalul de film documentar dedicat drepturilor omului – sau nu au reușit să ajungă la toate proiecțiile, iată că ziua de luni vine cu o veste bună, așa, ca de-nceput de săptămână! :) Incepând de azi, One World Romania readuce în București câteva dintre filmele difuzate în cadrul celei de-a șasea ediții a festivalului. Acestea vor fi proiectate în zilele de luni, la Centrul Ceh, și în zilele de joi, la Spațiul Public European, după cum urmează:

8 aprilie / 20 :00 / Centrul Ceh – ODESSA (55’, Romania-Germania, 2012)

Noua Europa si-a propus sa readuca prosperitatea si toleranta in estul continentului. In ce masura acest lucru este posibil intr-o Romanie democrata, parte a Uniunii Europene? In ce masura compatriotii mei sunt dispusi sa reflecteze asupra episodului „Odessa” din octombrie 1941, una dintre cele mai mari executii in masa din timpul razboiului si poate cel mai intunecat moment din toata istoria noastra moderna?

Astfel am descoperit ca uneori si natiunile mici pot fi cinice, capabile de crime, amnezice si ipocrite. Ca istoria este o succesiune de alegeri individuale, consolidate in perioadele de libertate cum este cea de astazi. Ceea ce parea la inceput un experiment social sub pretextul realizarii unui film a devenit in timp un experiment personal. Ma intreb daca solutia propusa de mine este morala si eficienta. Ce se intampla cu un documentar cand iese din zona lui de confort si provoaca deschis societatea? De ce dupa saptezeci de ani asumarea critica a istoriei este un produs de lux prea scump pentru Romania de azi? Ceea ce am realizat cu acest film e un inceput, un sfarsit, sau nu inseamna nimic? (Florin Iepan)

 

11 aprilie / 19:00 / Spatiul Public European – SINDROMUL PUNK (85’, Finlanda, 2012)

Pretuiesc demnitatea, egalitatea si respectul. Nu vor sa traiasca in institutii de boli mentale „pentru ca fiecare are dreptul de a decide unde si cum vrea sa traiasca”. Canta despre orice, de la pedichiura, la indivizi aflati in pozitii de decizie care-si insala semenii, pana la sentimenele incercate atunci cand nu ti se da cafea pentru ca suferi de o dizabilitate mentala. Ortografia pare dificila uneori: oare cum se scrie ‘fiinta umana’ in finlandeza?

Filmat intr-un stil fly-on-the-wall energic, documentarul Sindromul Punk urmareste viata cotidiana a membrilor formatiei finlandeze Pertti Kurikka’s Name Day. Regizorii Jokka Kärkkäinen si J-P Passi documenteaza candid si empatic turneele, concertele, spaimele, conflictele, vietile amoroase si ciocnirile celor patru barbati – Kari, Pertti Sami si Toni – incantatori, dar perpetuu nepotriviti in context.

 

15 aprilie / 20:00 / Centrul Ceh – PURIFICATORII (37’ Marea Britanie – Grecia, 2012) /

In iunie 2012, partidul politic grec de extrema dreapta Zori Aurii a castigat 7% din voturile parlamentare. Konstantinos Georgousis, student la National Film and Television School (Londra), urmareste, in cea mai buna traditie observationala, cativa membri ai partidului in timp ce acestia ‘patruleaza’ strazile din Atena, scriu cu creta, in piete, cuvintele „Grecia pentru greci” sau se opresc sa bea ceva la terasele orasului, permanent cu un ochi vigilent atintit asupra imigrantilor.  (Apropo, au multe de spus si despre romani!)

DESPRE DECENȚĂ (52’, Cehia, 2012)

In ultimii ani, cartierul Janov al orasului Litvinov s-a vazut confruntat cu un aflux semnificativ de ‘familii problematice’ venite de pretutindeni. Acceptarea lor de catre comunitatea locala nu e deloc un proces relaxat. Filmat cu rabdare, in maniera analitica, Despre decenta capteaza umbrele si miasmele intolerantei fata de minoritati in randul unui segment al populatiei cehe si ii dezvaluie repercusiunile intunecate in viata de zi cu zi. 

Integrarea excelenta in film a unor imagini inregistrate de camerele de supraveghere ale orasului adauga poezie si o dimensiune reflexiva dinamicii tot mai paranoide a relatiilor dintre majoritarii si minoritarii din Janov.

 

18 aprilie / 19 :00 / Spatiul Public European – DUPĂ TĂCERE (96’, Romania – Franta, 2012)

Memoria este intangibila si trecatoare. Documentarea ei nu este o sarcina usoara. In ultimii ani, Romania a cunoscut un spectru larg de ‘crize ale memoriei’, de la amnezie la supra-saturarea cu amintiri alternative si contradictorii despre trecutul comunist. Unele versiuni de trecut au fost rememorate si comemorate, in vreme ce altele au fost uitate si ‘tacute’. Acesta este si cazul amintirilor Ioanei Abur despre adolescenta traita in perioada comunista: la baza povestii ei aflam tacere, frica si lucruri indelung nespuse – toate, urme ale vietii traite de Ioana si familia ei in timpul regimului politic acum defunct.

Dupa mai bine de douazeci de ani de post-comunism, ne reamintim ca „nu e suficient sa omori dictatorul ca sa omori dictatura”.

 

22 aprilie / 20:00 / Centrul Ceh – FORTĂREAȚA (70’, Cehia, 2012)

Filmul incepe cu o interdictie: „A nu se filme pe durata stationarii trenului!”. In urmatoarele 70 de minute vom fi invitati sa urmarim viata cotidiana in Republica Moldoveneasca Nistreana (Transnistria), o republica separatista plasata de-a lungul granitei Moldovei cu Ucraina – o asa-zisa ‘democratie modificata’, in care libertatea de exprimare si libertatea de intrunire se afla sub controlul strict al statului. Transnistria are un presedinte ales prin vot, un sistem juridic si pasaport propriu – cel din urma este in mare parte inutil in ceea ce priveste perspectiva unei calatorii in strainatate, dat fiind ca statul nu este recunoscut de nici un alt stat. Viata in Transnistria e dificila, insa presedintele Igor Smirnov  insista ca, de fapt, e Raiul pe pamant – si, cu o orchestrare atenta a mesajelor media, plus cateva clipuri electorale excentrice, o parte dintre cetatenii tarii par a se lasa convinsi sa gandeasca similar.

 

Și recomandarea mea, în caz că nu reușiți să ajungeți la toate:

25 aprilie / 19 :00 / Spatiul Public European – LEGILE LUI MATEI (72’, Olanda, 2012) – 

„Apartamentul meu este universul meu”, noteaza Matthew in jurnal. Matthew este autist. Extrem de inteligent dar fragil, Matthew isi petrece zilele inregistrand apeluri telefonice, in speranta ca acestea il vor ajuta sa inteleaga sensurile ascunse ale comunicarii umane – „nu ceea ce spun oamenii, ci ceea ce vor sa spuna: de obicei, sensurile sunt opuse”. Petrecandu-si cea mai mare parte a timpului acasa, intr-un apartament intesat cu dosare si obiecte, Matthew si-a stabilit un sistem complex, menit sa-l ajute sa puna ordine in haosul din jurul lui si sa se miste mai usor prin coridorul de date pe care se lupta tot timpul sa le organizeze.

Marc Schmidt creeaza un portret atasant al prietenului sau din copilarie – un documentar intens personal, care merge dincolo de autism, explorind sentimentul de vulnerabilitate indus de prezeta camerei de filmat, incapacitatea umana de a traduce intre ‘ordinea’ cuiva si ‘haosul’ altcuiva, si nevoia de dragoste si comunicare care ne defineste pe fiecare dintre noi. O poveste emotionanta despre incercarea unui om bolnav de a trai cat mai aproape de limita acceptabilitatii sociale, Legile lui Matei functioneaza si ca memento al faptului ca locuinta este un drept fundamental al omului: oricine merita un loc caruia sa-i poata spune ‘acasa’.

Centrul Ceh București – Strada Ion Ghica, nr. 11, sector 3, București

Spațiul Public European – Strada Vasile Lascăr, nr. 31, sector 2, București

PS: Reprogramările la „Joia de Film” a Spațiului Public European vor continua și în luna mai. ;)

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *