Ideo Ideis – la finalul celei de-a 7-a ediții | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Ideo Ideis – la finalul celei de-a 7-a ediții

Festivalul de Teatru Tânăr IDEO IDEIS a luat naștere în 2005, când, cu o săptămâna înainte de prima ediție, nici măcar organizatorii nu au crezut că va mai exista o a doua. Ieri s-a încheiat însă ediția cu numărul 7, așa că iată-ne, totuși, în 2012, în luna august, la Alexandria, la finalul unui festival construit anul acesta chiar în jurul sintagmei „nimeni nu ar fi crezut că…”.

De altfel, nici eu nu aș fi crezut că o să găsesc la Alexandria atât de mult de entuziasm și atât de multă deschidere față de ceea ce înseamnă „a oferi”. Am reușit să prind doar ziua de sâmbătă și puțin din cea de duminică, dar am plecat înapoi spre București plină de recunoștință față de toți cei pe care am avut ocazia să îi cunosc. Pe unii dintre ei mi-ar fi plăcut s-apuc să îi cunosc mai bine.

Sâmbătă am avut ocazia să particip la două așa-numite „master class”, moderate de Cătălin Ștefănescu, unde invitații au fost Marcel Iureș, la seminarul de dimineață, și Medeea Marinescu, Vlad Zamfirescu, Marius Manole și Andi Vasluianu, la seminarul de prânz. L-am văzut pentru prima oară în carne și oase pe actorul, dar în primul rând pe omul Marcel Iureș, și am rămas impresionată de talentul său de povestitor. Pe Marcel Iureș ai putea să stai și să-l asculți ore în șir fără să conteze că scaunul este incomod și că aerul condiționat nu mai face față. În Alexandria, Ideo Ideis este așteptat în fiecare an mai ceva ca Moș Crăciun, astfel încât nu a fost surprinzător pentru nimeni că și în acest an, atât la seminarii, cât și la piesele de teatru, s-a stat pe unde s-a putut. Dacă nu ai mai prins un scaun, ai prins cu siguranță o jumătate de scaun, o bancă, sau parte dintre-o treaptă. Iar cât a vorbit Marcel Iureș, nu s-a auzit niciun foșnet.

Poate și pentru că a povestit cu atât de multă sinceritate despre dragostea și respectul pentru public, fără ca măcar să fie nevoie să rostească aceste cuvinte explicit. Pur și simplu, discursul era construit, fără a fi scris de acasă, în jurul acestui concept și al ideii de compasiune.

Ce te face să continui, să te adaptezi într-o lume în care la bază se află zâzania, este compasiunea. […] Nu trebuie să te oprești niciodată. – Marcel Iureș

În lumea teatrului, Marcel Iureș este de părere că există două feluri de a te raporta la spectactol și, implicit, două tipuri de actori – cei care sunt pentru spectacol și, în același timp, pentru public și cei care se dau în spectacol și sunt prezenți mai mult pentru ei. Actorul ar trebuie să respecte sala, publicul, nevoile celor prezenți. De ce nu e bine, ca actor, să faci observații celor din jur? Pentru că, o dată ce „te iei de el”, se ia și el de tine și s-a dus spectacolul. Iar restul oamenilor nu au nicio vină.

E vorba, nu-i așa, până la urma, de un respect reciproc. De un parteneriat între actori și public, pentru că spectacolul este dată de sală în întregul ei. Un telefon care sună, un spectator care a întârziat, toate acestea te scot din magia actului artistic ce se desfășoară pe scenă. Sunt reguli de bun simț de care trebuie să fim cu toții conștienți, indiferent în ce parte a sălii de aflăm. Iar pentru cei care vor să devină actori, căci publicul era format într-o proporție covârșitoare din tineri sub 18 ani (îmbucurător, de altfel!), Marcel Iureș a mai avut câteva cuvinte de spus, ce ar putea fi ușor rezumate în: „Citiți, citiți, citiți!”

Și preferata mea, cu care închei, de altfel, și capitolul „mulțumesc, Marcel Iureș”:

Problema nu e până unde mergi, ci ce înțelegi din ce ai parcurs până-n acel moment. – Marcel Iureș

Mulțumiri doresc să le mai adresez și mai tinerilor Medeea Marinescu, Marius Manole și Andi Vasluianu, cu care am avut ocazia să stau la aceeași masă și, astfel, să pot primi și mai mult din ce au avut de oferit. Le mulțumesc pentru sinceritate și pentru deschiderea manifestată în ciuda faptului că părerile le-au fost diferite în privința multor subiecte și vreau să-i felicit pentru implicarea autentică de care au dat dovadă în calitate de membri ai juriului. Ne-am obișnuit prost să ne tot lovim de superficialitate și de gesturi ce au doar formă și niciun pic de fond, iar acești oameni, alături și de Marcel Iureș, Vlad Zamfirescu și Cătălin Ștefănescu, merită să se bucure de tot respectul celor care au participat la Ideo Ideis și au văzut în ei nu doar niște simpli jurați, ci în primul rând, niște mentori.

Nu în ultimul rând, pentru emoțiile pe care ni le-au oferit și pentru curajul de a urca pe scenă, vreau să-i felicit pe toți copiii, mai mici sau mai mari, care au participat la competiția Ideo Ideis. Nu am apucat să văd decât spectacolul celor de la echipa „NOI”, din Constanța, cărora le și transmit, pe aceasta cale, că au fost minunați, dar știu că toate echipele au meritat din plin aplauzele, dragostea și respectul publicului.

Nu am cum să nu mă bucur de fiecare dată când dau peste oameni ambițioși care vor să schimbe lumea. Oameni care sunt conștienți de faptul că schimbările nu au loc peste noapte, dar care își hrănesc entuziasmul din fiecare mică reușită și chiar din fiecare mic sau mare eșec. Pentru că sunt parte din acel ceva în care au ales să investească o parte din timpul lor, din energia lor, din sufletul lor. Și fac asta an de an, știind că efortul lor nu este în zadar. Îi iubesc pe acești oameni și le mulțumesc pentru ceea ce fac. Faptul că Ideo Ideis a ajuns la cea de-a 7-a ediție este meritul fiecăruia dintre ei. Iar anul acesta, în organizare, s-au implicat nici mai mult, nici mai puțin, de 90 de oameni. O implicare sinceră, reală, la fel cum este, de altfel, festivalul în întregimea sa – „un eveniment cinstit, curat, după care poți să te duci și să dormi liniștit, cu sufletul împăcat.” – Cătălin Ștefănescu.

Fascinant e însă că deja vorbim de o responsabilitate comună: a noastră ca organizatori, a comunității care îl susține, a prietenilor care cred în el și a oricui ajunge să vină măcar o dată la Alexandria. Împărțim responsabilitatea și asta e liniștitor. – Andreea Borțun, Co-Director Ideo Ideis

Organizator: TETA
Parteneri: Primaria Municipiului Alexandria, Consiliul Judetean Teleorman, Inspectoratul Scolar Judetean Teleorman, Directia Judeteana de Sport si Tineret Teleorman, Liceul Pedagogic Mircea Scarlat din Alexandria, Casa de Cultura a Sindicatelor Alexandria, Muzeul Judetean Teleorman, UNATC, Institutul Cultural Roman, BORTUN OLTEANU, NexT, Godot, D’Avent, Catalactica, Societal, Conciato
Sponsori: Coca Cola Hellenic, glade, TELDrum, Euricar, Proinvest SRL, Edelweiss, Eurosiloz
Proiect finantat de AFCN
Campanie: Rusu+Bortun Brand Growers

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *