Redescoperirea României și retrăirea sentimentelor | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Redescoperirea României și retrăirea sentimentelor

Printre lucrurile cele mai frumoase din excursie, cu un gust dulce-amărui însă, se numără mixul de sentimente ce te pot încerca fie consecutiv pe parcursul zilei, fie de-odată în combo-uri ce duc spre revelații, depresii sau, cel mai des, stări de je ne sais quoi.

E și normal, după o zi plină de senzații de toate felurile, ce culminează în cazul unora pe vârful papilelor gustative, să ajungi la sfărșitul zilei sleit de puteri într-un pat ce pare mai primitor ca niciodată. Vestea bună e că oboseala trece. Vestea și mai bună e că senzațiile rămân. Stocate undeva  în memorie, cu puțin efort și ceva mai multă detașare de tot ce înseamnă activitatea din jurul tău, le poți retrăi. Condiția este una simplă: să le fi trăit autentic atunci când ai avut ocazia.

Stăm cu nasul în telefoane și în aparate foto, încercând să ne bucurăm de locuri și de peisaje prin intermediul unor ecrane ce filtrează necondiționat realitatea pe care ar trebui să o simțim. Ne mințim singuri că facem asta pentru a ne prelungi plăcerea, pentru a ne putea bucura de ce-am văzut și atunci când vom reciti tweet-uri sau ne vom uita peste fotografii. Dar nu tweet-urile și fotografiile sunt purtătoarele de senzații, ci noi. Iar în aceste senzații stă toată plăcerea redescoperirii României. Fotografii și articole vom găsi mereu pe Internet, puține vor reuși să transmită ceva, iar acelea vor avea meritul de a încuraja mersul la fața locului.

Încerc atunci când ajung la diverse obiective turistice să îmi iau un timp în care pur și simplu să stau și să simt. Să ascult, să privesc și să absorb. Azi am avut iar o zi plină, pe care am început-o în forță la Mânăstirea Voroneț. Printre altele, mi-a rămas în minte prima cameră a mânăstirii, cu trei sferturi din imaginile pictate ilustrând decapitări. Decapitări în grup chiar, cu până la 7 oameni stând în genunchi cu 7 capete lângă și o sabie deasupra lor. Îmi place atunci câng ajung prin biserici să acord atenție imaginilor pentru că, deși toate par la fel, mereu se găsesc detalii interesante pe care majoritatea le ratează. Albastrul de Voroneț e frumos, e acolo, e special și e al nostru, dar este greu de apreciat de către un necunoscător în ale cromaticii.

Am stat întinsă pe iarbă, la soare, și a fost unul dintre cele mai frumoase momente aici. Totodată, o sursă de energie pentru demonstrația de sculptat în lemn, ce avea să urmeze la atelierul de artizanat al domnului Florin Cramariuc. Domnul Florin, ce folosea cu aceeași măiestrie și regionalisme si termeni ca „lobby”, ne-a cioplit în direct, în mai puțin de 20 de minute o mască din lemn de arin. Și când spun „lemn de arin” mă refer efectiv la o bucată de copac, total neprelucrată, așa cum a fost tăiată din întreg. Cunoscută fiind înclinația mea spre tot ceea ce ține de meșterit, a trebuit să încerc și eu să folosesc o daltă și un ciocan și, culmea, am reușit să rămân cu toate degetele întregi. Ce-i drept, de ieșit nu a ieșit nimic de pus pe perete. :D

Momentul culminant al zilei a fost la Casa Memorială Ciprian Porumbescu, unde m-a luat plânsul. Discret, nimic dramatic, dar simt și acum un nod în gât când mă gândesc la spațiul mic în care a putut să crească un om atât de mare. Am stat pe prispă și am ascultat în surdină muzica ce a fost compusă chiar în locul în care mă aflam, privind la curtea mare, plină de verdeață și gândindu-mă că pot să fac ce vreau cu viața mea atâta timp cât am ambiție și un țel în care să cred cu adevărat. Sunt gânduri de obicei trecătoare, pe care le uităm de cele mai multe ori o dată cu prima ieșire din peisaj, cu primul „task pentru job” sau primul like pe Facebook. Dar sunt senzații pe care le stocăm și la momentul potrivit le retrăim. Așa cum eu, acum, am nodul în gât.

Pe mâine!

Redescoperă România este un proiect Petrom, susţinut de BCRDaciaRomtelecomParalela 45 şi Muzeul National al Taranului Roman.

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *