Am uitat

Am uitat. Am uitat că am doar 23 de ani. Am uitat că am o viață întreagă înainte, am uitat că nu trebuie să le fac pe toate de-odată și am uitat că în niciun caz nu trebuie să le fac pe toate azi. Am uitat că poate nu ar trebui să am atâtea pretenții de la mine, am uitat că poate nu ar trebui să simt în continuu că aș putea face mai mult, am uitat că poate ar trebui să am mai multă răbdare. Mai multă răbdare cu mine.

În fuga și agitația continuă a minții, riști să depinzi de posibilitatea unui moment de luciditate în care să-ți dai seama că ești obosit și că nu mai ții minte ultima dată când ai făcut o pauză și te-ai bucurat de ce se află în jurul tău și de cine ești. Ai vrea ca timpul să stea în loc, dar știi că asta nu se poate. Și auzi fiecare secundă cum trece și aduce cu ea, mai aproape de tine, umbrele negre, întruchipări ale problemelor ce așteaptă o rezolvare. Așa că închizi ochii și le șoptești… Stați, mai lăsați-mă un pic să mai cresc.

Avem timp
avem timp pentru toate. Sa dormim
sa alergam in dreapta si in stanga
sa regretam ce-am gresit si sa gresim din nou
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine
avem timp sa citim si sa scriem
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam
avem timp sa ne facem iluzii
si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu
avem timp pentru ambitii si boli
sa invinovatim destinul si amanuntele
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare
avem timp sa ne-alungam intrebarile
sa amanam raspunsurile
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam
avem timp sa ne facem prieteni si sa-i pierdem
avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa aceea
avem timp sa primim daruri si sa nu le intelegem
avem timp pentru toate
nu e timp pentru putina tandrete
cand sa facem si asta, murim.

Octavian Paler – Avem timp