V-am scris din Slovacia | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

V-am scris din Slovacia

Acum două săptămâni, pe vremea aceasta, făceam ochi în Bratislava. Din camera de lângă se auzea rulând Zephyr Song în televizorul deschis şi lăsat pe VH1 noaptea ce tocmai trecuse. Aveam să aud acele acorduri zilnic, în cele 72 de ore (259200 de secunde) petrecute în capitala Slovaciei.

Am păşit în aeroport cu un dor de ducă ce simţea că i se apropie sfârşitul. O simţea pentru că mă chinuia îngrozitor de câteva zile, de când aflasem că o să urc iar la bordul unui avion. Şi a părut că vrea să mă ţină pe pământ până în ultimul moment. Vameşul s-a uitat 10 minute la poza din buletin şi la faţa mea, încercând să surprindă un detaliu care să-l convingă de veridicitatea actului. Am zâmbit senin fiind convinsă că e totuşi o glumă ce avea la bază noua mea freză. “Eu sunt, zău!”. “Aşa spun toţi…”. El nu zâmbea. Era chiar prea serios şi nu înţelegeam de ce ar vrea să ţină un potenţial infractor în ţară. La intrarea în Viena procedura a durat câteva secunde. Te-ai gândi că ei ar fi vrut mai mult să te trimită înapoi în România…

În Viena era zăpadă şi frig. Pe prima pagină a ziarelor distribuite gratuit zăcea Rihanna şi acesta a fost cam singurul cuvânt pe care l-am înţeles. A fost ok, nu am aşteptat decât 5 minute şi ne-am urcat în autobuzul spre Bratislava. Am ajuns pe la zece seara şi am fost întâmpinaţi de o tăcere frapantă… Ah, da, am uitat să vă spun, eram cu Ivo, un băiat pe care l-am cunoscut în vară la Braşov.

Bratislava era pustie şi autobuzele opreau goale în staţiile la fel de goale, sperând poate la un pieton care să apară alergând de după colţ. În realitate, singurul pieton pe care l-am văzut era un nene beat ce părea să aibă mai multă nevoie de aer decât de un mijloc de transport… Luminiţele de Crăciun lipseau şi ele cu desăvârşire, singurele ornamente, plasate “strategic” pe nişte străzi obscure, fiind nişte beculeţe aranjate sub forma unor lumânări pe care ştiu sigur că le-am văzut anul trecut prin Pucioasa.  Am înţeles că e criză, anul acesta nu avem nici noi beculeţe în Sectorul 2, dar vorba lui Alex – dacă tot sunt oamenii cu buzunarul gol şi trişti, măcar de sărbători să încerci să-i faci să zâmbească…

Strada care avea să mă găzduiască în cele trei nopţi petrecute sub lună slovacă m-a întâmpinat şi ea cum nu se putea mai bine.  Nu mergeam pe lângă bloc, de frica ţurţurilor, dar soarta avusese altceva plănuit pentru mine – o bucată de gheaţă căzută din cer la mai puţin de 5 centimetri în faţa mea. Întâmplarea a stors din mine şi ultima picătură de oboseală, aşa că somnul ieşise din discuţie.

În Harley Davidson Pub eram noi, barmanii, un şemineu imens şi două beri, ocazional acompaniaţi şi de câte un shot de becherovka, borovicka sau tatra chai. Dacă aveţi ocazia, încercaţi cu încredere Becherovka, o licoare cu aromă naturală (şi doar naturală!) de scorţişoară, făcută parcă special pentru sărbătorile de iarnă. 38% alcool.

La bar, băutura era incredibil de ieftină, ţinând cont de faptul că în Slovacia se foloseşte euro şi că, spre deosebire de România, salariul mediu e de 700-800. Un pahar de vin, de exemplu, era 1 euro 60. Ce-i drept, cam toate preţurile erau de un incredibil bun simţ, fie că era vorba de un restaurant sau de un magazin. Preţuri care transformate în lei nu erau mai mari ca în România, dar care raportate la salariile lor te făceau să vrei să emigrezi…

Mai puţin când vine vorba de mersul cu taxi-ul… Pe lângă faptul că tariful normal era în jur de 1 euro 50, tariful în cazul în care nu făceai comandă, ci opreai o maşină pe stradă, era dublu şi încă ceva peste. #dereţinut

Ei, şi după ce s-a plictisit de noi barmanul din Harley şi a hotărât să închidă, s-a oferit să ne lase în drumul lui spre casă (wow!) la un pub non stop. Mă întreb sincer dacă nu cumva exista o înţelegere între patroni şi întamplarea avea de fapt loc regulat… Nu mai conta oricum, eram la loc călduţ şi urma să mâncăm celebra şi delicioasa supă de usturoi. Seara se încheiase perfect.

Am dormit ca un bebeluş român în Slovacia şi m-am trezit angajată, pregătită să merg la birou.

Clădirea se înălţa impunător pe malul drept al Dunării şi găzduia sediul Etarget şi televiziunea JOJ (a se citi “ioi”), al cărei logo părea să fie copia fidelă şi roşie a logo-ului companiei anterior menţionate. Cine şi de unde s-a inspirat nu ştiu, dar cert este că următoarele ore petrecute la etajul 11 al clădirii m-au făcut să îmi doresc să o vizitez zilnic, în ciuda simbolurilor sub forma de spirală.

Când intri în sediul Etarget te izbeşte în primul rând faptul că toată lumea pare fericită. E 10 dimineaţa, au avut timp să-şi bea cafeaua, dar parcă simţi în aer că nu cafeina a fost catalizatorul. Pur şi simplu miroase a stare de bine şi deşi afară bate cel mai puternic vânt pe care l-am simţit vreodată, în birou atmosfera este de vacanţă de vară. Poate sunt de vină şi pereţii galbeni, masa de fussball, masa de biliard sau geamul imens prin care vezi Dunărea, dealurile slovace şi castelul din Bratisvlava… dar zâmbetul de pe buzele colegilor este cel face ca totul să pară perfect. Ce-i drept, vorbesc mai mult în slovacă. La urma urmei, sunt singura din clădire care nu cunoaşte limba şi deşi de faţă cu mine încearcă să poarte conversaţii în engleză, nu se pot controla în permanenţă. Râd mult, fac tot soiul de glume, şi nici nu mă interesează dacă discuţiile în slovacă sunt miştouri la adresa mea. Colegul din Croaţia mă roagă să-l întreb în limba română “ce faci?” şi răspunde cu o satisfacţie enormă “ce vreau!”. Mai ştie să spună “bună” şi “îngheţată pe băţ”. Mai mult decât ştiu eu în croată, asta e clar…

Iar aceasta era de fapt vestea cea mare: că sunt din nou salariată! Vorba lu’ taică’miu, era cazul să mă apuc şi eu de ceva serios. Probabil că l-a impresionat şi plecarea în Bratislava să-mi cunosc şefii dar eu, recunosc, tot cu gândul la salvarea omenirii eram. Şi, ca să vă împărtăşesc un secret, până să mă angajez la Etarget visam să pot trăi din proiecte sociale. Din păcate, să încerci să schimbi ceva în România înseamnă în general mai mult să dai decât să iei. Şi nu, deja nu mai vorbim de satisfacţie, pentru că, din păcate, satisfacţia nu ţine nici de cald, nici de foame… Partea bună e că Etarget promoveaza un tip de publicitate eco, opusă utilizării inutile de flyere, aşa că până la urmă facem un cuplu frumos. :) Iar după cele trei zile petrecute în Slovacia şi în sediul central alături de colegii din echipa mare, simt că nici nu aş fi putut să fac o alegere mai bună.

Altminteri, ce pot să mai zic… na zdravie!

( şi uite că nici nu m-am angajat bine şi iar mă prinde ora 6:00 în faţa laptopului… e ok, am şi eu lista mea de dorinţe pentru anul 2011 şi promit să mă ţin tare de ea. să mă bucur dară de răsăritul de soare de după blocuri, pentru că, sper, va fi printre ultimele prinse tastând. )

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

11 CommentsLeave a comment

  • Becherovka is an herbal bitters made in Karlovy Vary (German: Karlsbad) in the Czech Republic by Jan Becher. It is flavored with anise seed, cinnamon, and approximately 32 other herbs. Its alcohol content is 38% ABV (76 proof).
    Becherovka is usually served cold and is often used as an aid to digestion. It may also be served with tonic water, a drink that is known as a beton (BEcherovka+TONic) (Czech for “concrete”). It is used in several former Eastern Bloc countries as a home remedy for arthritis.
    Misto, de incercat in varianta BETON.
    Noi am baut si in pahar incalzit (gen ca pentru coniac) si a fost exceptional!

    Da’ bere n-ai probat?

    • Păi vezi, măi, Tavi, dacă nu citeşti cu atenţie! Am băut şi bere, că trebuia să sting cumva licorile alea surpriză. :)) Dar cum nu sunt mare consumatoare de bere, nu pot să îmi dau cu părerea în privinţa calităţii sau a gustului. Dacă nu e ceva izbitor, de tipul foarte amară, foarte dulce sau cu cine ştie ce aromă, pentru mine e pur şi simplu bere.

      În schimb, sună grozav de interesant BETON-ul! Mai rămâne să aşteptăm următoarea mea escapadă. :D Vin eu cu BE-ul, voi rămâne să daţi TON-ul. ;)

  • Ma bucur nespus ca te-ai angajat la Etarget. de cand mi-a spus Ivo despre asta, stiam ca esti persoana pe care ei si-o doresc.
    Trebuie sa incerc si eu becherovka, si de ce nu, poate facem o iesire a la drinkteamro la Bratislava.

    • bai, de ce a considerat WP ca SPAM comentariul tau? =)))) Te-a prins cu minciunica? :)))

      >:D< stiu ca m-ai sustinut si iti multumesc mult pentru asta! asa ca Becherovka o s-o dau eu! dar zic sa mergem la cea care ii este de fapt patria mama pe eticheta - Cehia - ca eTarget are apartament de 4 camere in Praga. :)))) te pup, dragul meu, si un an nou extraordinar iti doresc!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *