Mai mult ca oricând | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Mai mult ca oricând

Melancolie, dor, iubire… poate si regrete. Nu am reuşit să separ sentimentele între ele. Ştiu doar că am simţit emoţia în tot corpul. Sunt acele momente în care simţi cu adevărat că trăieşti.
E plăcut să ştii că există persoane care îşi amintesc de tine mai mult decât reuşeşti tu să o faci. Nu ştiu dacă visând la anii de liceu m-aş fi numit ”o blondă plină de muză”. Am şi uitat că am fost odată, demult, blondă. Dar nu o să uit niciodată că am fost acolo. Acolo, în lumea plină de curaj, ambiţie şi entuziasm pe care am creat-o cu alţi doi ”copii”. Laura şi Mihai. File de poveste.

Îţi mulţumesc că m-ai făcut să simt.

Din seria “persoane dragi” voi vorbi astazi despre doua la un loc, trei cu mine si toti 3 intr-un proiect mai mare decat ei, dar care mi-a ramas la fel de drag ca atunci cand l-am conceput. A fost o data ca niciodata o fata visatoare, cu parul rosu care si-a zis ea ca s-a plictisit de viata banala de liceu si ca ar vrea sa iasa din tipare. Si se gandea ea ca i-ar placea sa scrie un scenariu de lung metraj, pe care sa il si faca. Sa fie un proiect conceput de adolescenti, realizat de adolescenti… pentru adolescenti. Si cum era ea mica si toanta (clasa a 9-a) a inceput sa trambiteze in stanga si in dreapta despre asta… Si o blonda plina de muza a crezut in ea si iata cum au ajuns doi (ma rog, “doua” daca e sa fim precisi). (…)

(…) Asa s-au facut cate 5 echipe de 2-3 oameni care, dupa aprobabrea Ministerului Invatamantului (dar NU si a directoarei din Vianu, traiasca ea si nu prea…!) au bantuit prin 20 de licee sa faca sondaje. (Oare mai am chestionarele…?) Totul mergea… incet! Asa ca multi si-au pierdut entuziasmul pe parcurs. Si au ramas in joc doar “Cristina” si “Iulia”, care l-a adus si pe “Razvan”. Si ei au scris legenda. Au facut o asociatie care sa sustina proiecte culturale, acesta fiind principalul proiect. Aveau 16 ani si o asociatie… Aveau curaj! (…)

(…) Imi amintesc de S.U.N.T.E.M. A.I.C.I.! (…)

(…) Imi amintesc ca E.R.A.M. A.C.O.L.O.! Si ca inca SUNT ACOLO de fiecare data cand va vad, cand mai bem o cafea impreuna, ca si cum nu au trecut 7 ani.

Ce nu imi amintesc insa, oricat incerc, este cand a fost ultima noastra intalnire pentru acest proiect… Oricum asta conteaza mai putin. Ce conteaza este ca dupa 7 ani, privind la noi, imi dau seama ca ne-am urmat drumurile alese atunci. Ma uit la o PR-ista care pune suflet in ceea ce face, nu doar forma. Ma uit la un actor matur, responsabil si talentat. Ma uit la, sper eu macar, un regizor care inca iubeste povestile. Ma uit la N.O.I. si imi dau seama ca sunt foarte mandra sa va cunosc si sa stiu ca sunteti acolo.

Sper să se inspire şi alţii din povestea noastră. Nu încetaţi niciodată să visaţi şi să aveţi curaj! Eu ştiu că nu mi-am pierdut curajul. La urma urmei, încerc să conving o ţară întreagă să iasă la curăţenie generala. Şi acum, mai mult ca oricând, o să-mi iasă. ;)

                  

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

1 CommentLeave a comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *