Eseu despre pizza | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Eseu despre pizza

Pentru că foamea e mare şi când se dă ceva moka românul e primul la rând, am luat decizia de a mă înscrie şi eu în concursul organizat pe blogul Simonei Tache.

Am luat această decizie după ce am constatat că în ultima vreme nu m-au mai chemat prietenii pe afară. De altfel, alaltăieri au fost să vadă un film la unul dintre ei şi iar nu m-au chemat. Cică era „a guy thing”. I prefer to call it a „gay” thing. Cum credeţi că s-ar fi desfăşurat povestea dacă le-aş fi spus că fac cinste cu 5 pizza? Eu zic că brusc mi-ar fi crescut un penis.
Să fim serioşi, nu e vorba că s-ar lăsa cumpăraţi cu nişte pizza pe care ar fi putut să şi-o cumpere singuri dacă le-ar fi fost poftă. Dar când face cineva din grup cinste, chit că e vorba de un metru de bere nefiltrată sau de… pizza!… parcă are un alt farmec.
Ştiţi cum la concursurile de Miss toate concurentele îşi doresc „world peace!” şi fac donaţii din banii câştigaţi, aşa promit şi eu să nu mă îndop singură cu pizza. La mine e pe interes toată treaba, dar ce mai contează… Şi mai promit să dau toate resturile căţeilor amărâţi de pe stradă.

Fac mişto că aşa îmi place şi îmi şade mie bine, dar adevărul este că mie chiar nu îmi face nicio plăcere să mănânc pizza singură. Parcă îşi pierde 50% din aromă atunci când nu ai prietenii lângă. La fel cum îşi mai pierde 50% dacă nu o mănânci cu mâna direct din cutie. Şi tocmai mi-a venit în minte o imagine din Ţestoasele Ninja… doamne ce mai salivam la pizza aia desenată.

Uite că am reuşit să găsesc pe Google un print screen.


Sursa

Este chiar o imagine potrivită, pentru că deşi nu este cea mai reuşită reprezentare a pizzei (lipseşte evident, în primul rând, mozarella care se întinde când rupi felia..), expresia de pe faţa ţestoaselor spune tot.

Cam aşa e şi cu viaţa. Gustul ei, farmecul ei, depinde de oamenii cu care o împarţi. Alături de anumite persoane e posibil să-ţi stea în gât. Alături de altele însă, e posibil să îţi doreşi să nu se mai termine (Ge, eşti pe fază?). Partea bună e că putem să ne alegem cu cine să o împărţim şi cu cine nu.
Dar să nu fim naivi… e cert că viaţa ne este influenţată de toţi cei cu care intrăm în contact. De fapt, din punctul meu de vedere, controlul pe care îl avem asupra vieţii este minimal. Vrem, nu vrem, facem parte dintr-un sistem. Există în teoria haosului un principiu – îi zice ”efectul fluture” şi probabil îl ştiţi de la Ashton Kutcher. Conform acestuia (principiului, nu lui Ashton), mişcarea aripilor unui fluture poate porni un întreg lanţ de evenimente, ce duce într-un final la apariţia unei tornade la mii de mile de evenimentul iniţial. Genial!
Pe de altă parte, inclusiv viaţa noastră, la nivel individual, are la bază relaţia cauză-efect şi fiecare acţiune îi imprimă o anumită direcţie. Care te poate duce spre ceva bun sau spre ceva rău. Ce e greşit e să stai şi să te plângi că ai făcut sau că ai zis ceva în trecut şi din această cauză eşti unde eşti acum. Îmi pare rău, dar din fericire încă nu s-a inventat maşina timpului. Aşa că ieşi puţin afară, bagă o fugă prin parc şi fă un duş rece. Apoi încearcă să-ţi schimbi direcţia. Nu e niciodată prea târziu să încerci. Şi dacă e prea târziu să reuşeşti nu poţi să-ţi dai seama decât încercând.

Nu poţi să ştii când se iveşte, de exemplu, ocazia să câştigi pizza pe viaţă.

Ptiu, coincidenţa naibii, tocmai s-a ivit!
Vă ziceam de un concurs. Premiul constă în pizza pe viaţă de la Zaza Pizza şi poate fi câştigat de unul dintre voi.
”Comentatorul cel mai inspirat, ales de Zaza împreună cu mine, va câştiga pizza pe viaţă şi-l va trage după el, pe podium, şi pe autorul blogului pe care a comentat.”

În traducere liberă: bunăstarea mea şi a prietenilor mei depinde de voi. Nu suntem muritori de foame, dar nu uitaţi că eu sunt pofticioasă.

Aşadar, vă invit să comentaţi despre viaţă. Despre politică şi fotbal, în alt post.

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

23 CommentsLeave a comment

  • mini eseul meu despre viata se rezuma la o singura fraza, mentionata acum ceva vreme pe blogul personal. vorbeam acum un timp cu unul dintre amicii mei de peste 40 ani. ceva de genul cum ca asa e ea*, alege singurica ce parte sa inlature si ce parte sa potenteze, iar tu n-ai decat sa te impaci cu ideea si sa mananci zi de zi doar orez, daca ea n-are chef sa-ti dea cartofi prajiti.

    ea*= desigur, viata.

    [and later thought, viziunea nu trebuie aiba tenta pesimista de orez. putem inlocui totul cu ciocolata si somon fiume.]

    • mie imi place mai mult orezul =))) ceea ce arata inca o data ca fiecare vede alt frumos in viata :) dar asta e tot farmecul…
      numai ca eu chiar cred ca atunci cand nu iti da viata, poti sa incerci sa-ti faci si tu. norocul si-l mai face si omul, nu? sau sa cauti in viata altcuiva. poate vrea sa imparta cu tine ;)

  • Nu putem compara viata cu o pizza, dar daca am incerca, cel mai probabil s-ar rezuma la cele opt felii reprezentand prietenii adevarati pe care ii poti numara pe degete.
    Metaforic vorbind, nu ingredientele sunt cele care dau gustul vietii, desi ajuta, ingredientele fiind doar micile diferente, aptitudini sau talente, care fac acesti opt prieteni asa speciali.
    Pizza chiar miroase a viata, e simbolul unei iesiri in oras cu prietenii, e prima idee de socializare care-ti vine in minte cand te simti singur, si daca pizza ta are mai putine felii nu trebuie sa iti faci griji, gandeste-te doar ca feliile sunt mai mari, tot metaforic vorbind.

  • Bun, deci ori nu va place pizza, ori va place prea mult si stiti ca nu veti rezista tentatiei de a le manca singuri pe toate 5, ori va e jena sa participati la un concurs de genul ca sa nu spuna lumea ca sunteti milogi si fomisti, ori o duceti prea bine si ce mai conteaza 5 pizza acolo, ori va doare in … cot … de viata si nu vreti sa comentati despre ea. ori va doare in … cot … si atat. :)) mai sunt si alte variante? Chiar nu-mi dau seama de ce e lumea asa apatica la un concurs la care poti sa castigi 5 pizza/luna/viata, cu un minim de efort.

    Tind sa cred ca ne cacam pe noi aiurea de teama sa nu fim aratati cu degetul si sa se strige dupa noi “Foamea!!!” ca am participat la un astfel de concurs. Ceea ce este pur si simplu trist.

    Parerea mea :)

    • pai cam asa si e:) Multora le e frica sa nu-i eticheteze lumea fomisti, sau alte apelative a point that I feel sorry for them. Viata e frumoasa, pizza e buna, foame/nefoame tot merita sa facem ceva ca deh, de cate ori ai sansa sa mananci pizza gratis pe viata:)

  • Mai Br, nu-i vorba de jena ca te arata lumea cu degetul pe strada, ci de jena cand iti dai seama ca viziunea ta despre viata nu e o viziune in adevaratul sens al cuvantului. Sunt niste franturi de idei pe care le-ai legat de-a lungul anilor, le-ai indesat intr-un sertar pe care scrie “filosofia mea de viata” si care, cand vine vorba sa le scoti la iveala si sa le arati altcuiva, arata mai degraba ca spaghete decat ca pizza.

    Pentru ca pizza e pretty straight forward, vezi toate ingredientele, cam in ce ordine le simti gustul, cate felii sunt, cam cat de calda e… Cu spaghetele e mai dubios, ca nu stii cat sunt de lungi, cum se mananca fara sa dai pe tine , cate meatballs sunt si cu cine sa le imparti.

    Poate de-acolo un soi de reticenta in a comenta despre viata.
    Sau poate o lene mentala in care ne-am scufundat cu totii de ceva timp, nu stiu.

    Stiu in schimb ca daca as castiga premiul asta, l-as face cadou prietenilor mei (macar un an pana ma intorc in tara), sa se intalneasca mai des si s-o manance impreuna si sa se gandeasca si la mine cateodata :) si ca sa stie ca-mi place de ei.

    • Lenea mentala, clar. Lene care are si ea avantajele ei… risti sa ajungi la niste concluzii tare nasoale daca te cufunzi prea mult in ganduri si viziuni despre viata. Sau sa nu ajungi la nici o concluzie, ceea ce e cel putin la fel de nasol.
      De ce sa te framanti cu astfel de analize cand poti pur si simplu sa “go with the flow”. La urma urmei, viata e facuta sa fie traita si simtita, nu comentata, nu? La fel cum e muzica facuta sa fie ascultata si simtita :)
      Eu chiar regret de multe ori ca sunt o fire asa introspectiva si analitica si nu reusesc sa ma bucur de niste chestii cum ar trebui. Desi de alte chestii probabil ca reusesc sa ma bucur mai mult decat altii. Hell knows :P

      Prietenii deja stiu ca iti place de ei, Onucule >:D< dar iti doresc multa bafta :P :*

  • Nu stiu ce sa fac… sa ma culc sau sa comand o pizza? Imi este atat de somn dar cititul postului asta mi-a produs o pofta…….
    Poza cu testoasele…. ce vremuri

    • La 7:25 dimineata tu chiar iti puneai aceasta problema? :))) Nu stiu daca aveai de unde sa iti comanzi la ora aia si oricum, sper sincer ca ai ales sa te culci.

      Da, testoasele :X Eu eram Michelangelo duuude :)) evident, daca nu imi alegeam un personaj “care sa fiu” orice desen animat isi pierdea din farmec :)

  • Brati, Brati, Brati carevasazica, daca eu nu comentam pe blogul tau, si implicit, nu te ajutam sa castigi, si implicit nu aveai pizza de impartit puteai ramane fara prieteni. Dar eu ca un fluturas simtitor ce ma gasesc am zis sa nu dau prea tare din aripi ca poate te trezesti intr-o zi singura. Poate totusi in cutia aia de pizza o sa-ti gasesti sfarsitul daca o sa mananci singura, si un medic o sa-ti zica ca daca nu mancai fara prieteni premiul ala al tau se putea intinde nu doar pe o perioada de la un 1 an jumate la 2 (observi, am fost darnica, un doctor real nu ar fi) – asta am zis-o doar sa te sperii, n-ai patit nimic nici in trecut de la pizza .
    Acum fireste o sa-mi spui ca o sa imparti premiul cu Testoasele Ninja, dar vezi tu prietenii imaginari ar trebui sa fie invitati doar la o pizza proasta, statuta vreo 3 zile pe sub birou ca poate dispar. Pe cei reali ai putea face efortul de a-i servi cu o o pizza Zaza si poate ar veni inapoi. Ca nu numai dragostea trece prin stomac, ci si prietenia, si o Zaza e intotdeauna un prilej bun sa-ti chemi prietenii acasa, desi esti in pericolul de a ramane cu o singura felie.
    Din chestia asta trag o singura concluzie, tre’ sa treci pe la mine cu o pizza in dinti chiar daca nu castigi…Sa fie Zaza cu sos picant. Daca iei 4 primesti o cola si nu, n-am batut niciun apropo. Poti sa faci si pe Mosu, o trimiti direct la adresa mea si astepti cu sufletul la gura sa vezi daca esti printre cei chemati :))
    Acum trebuie sa-mi comand o pizza de la atata comentat, sa vad cine se mai baga la o oferta. Wait for my call :)))

    • Ileana dear, trebuia sa comentezi despre viata =))) si nu, nu era niciun apropo la faptul ca ai vrea sa castigi acest premiu si d’asta te-ai strofocat sa scrii atatea randuri. si ce frumos ai scris si “Zaza” de 3 ori. *aplauze* *publicul e in delir* :))))

      :* hai, mai incearca o data. daca ma rogi frumos poate sterg si rateul =)))

  • imi plac discutiile despre alegeri. care este unul din domeniile mele preferate. nu e pizza tocmai genu meu, prefer mai degraba micii, dar poate ca odata cu acest concurs imi mai schimb strategia, ca nu-i bine fii previzibil. si cum micii electorali au un gust mai bun pt alegatori, ca-s moca, poate ca asa va fi si in cazul pizzei pt mine. sarumana!

  • Daca aveai pizza, prietenii veneau la tine sa vada un film. Constatai brusc ca erau ca la ei acasa si uitau sa mai plece. Pizza uneste. Cand faci cinste cu o pizza, parca e altfel decat atunci cand faci cinste cu o ciorba de burta sau un pui la rotisor.

    Apropo, sa ma apuc si eu sa scriu despre pizza? Eu nu am putut sa ies din casa zilele acestea, cu toate ca prietenii m-au chemat la party…Ma gandesc ca daca e sa am pizza pe viata, vin ei la mine:D

    • nu, nu, nu trebuie sa scrii depre pizza, ci despre viata! iar sansa cea mai mare sa castigi o ai chiar aici, pe blogul meu, lasand un comentariu in care ne povestesti despre conceptia ta despre viata =))))))

  • da, pana la urma suntem 100% liberi sa alegem ce pizza mancam, ce sos punem, ce blat comandam, ce viata traim, ce oameni iubim, ce haine purtam, ce animale ingrijim, ce casa construim…bafta multa noua!!!

  • decind m-am mutat singura, pizza da sens vietii mele. daca ma iau dupa “cei din urma vor fi cei dintai”, asa si cu pizza asta…stiu sa gatesc bine, dar de multe ori mi-e lene; sau nu am toate ingredientele; sau nu am idei iar netul mai mult ma incurca decit ma ajuta… asa ca, dupa cum am zis, ultima varianta ajunge pe podium si…pun de-o comanda la domiciliu. de obicei nu maninc singura, ci cu prietenii, iar in cele mai fericite situatii se face o cheta. mai ales pentru mine. da, sunt lihnita din ora in ora. nu sunt grasa, lumea stie, am arderile rapide. si acum imi arde sa fac o comanda, dar nu mai am bani.
    iar cit despre tzestoasele ninja (asta ca sa nu promovam violentza), acele arme erau folosite pentru a taia pizza intr-un ton (cuvantul “ton” imi aduce aminte, bineinteles, de pizza cu ton) diversificat, chiar spre modern.
    multumesc!

  • Nu sunt eu prea desteapta, dar din cateva telenovele care m-au cam ametit de nu mai aveam chef decat de romantisme si umblat in chiloti prin casa, am dedus ca trebuie sa imi doresc un singur lucru de la viata: sa fiu fericita. Cum v-am zis, nu sunt prea desteapta, dar sunt atenta la ce vad pe la tv, ce zic altii ca citesc sau alte chestii cu care isi mai pierd unii timpul …Acum vreo cateva luni, am vazut o reclama la windows 7 care promitea ca te face fericit.
    Pai asta era solutia, nu iti bati capul cu dileme metafizice cine te iubeste sau pe cine iubesti,ce vrei de la viata si ce faci sa reusesti: iti iei windows 7 si astepti sa fii fericit.

    azi l-am instalat si …acum astept. Sa nu imi ziceti ca nu stiti: reclama arata clar, odata instalat, iti schimbi karma si devii fericit…
    Nu ca as fi nefericita, sa nu credeti ca viata mea e plina de tristete, insa am o groaza de incurcaturi. Adica nu mai am o groaza, am doar 3 acum, un arab focos foc, dar gelos al dracu si cam kinky la pat, un calculatorist care viseaza softuri si cand ii arat cele mai mari sofisticarii artistice din dormitor, si un boxer cu nasu stramb, dar cel mai bun cunilinger pe care l-am avut vreodata.
    Trebuie sa imi simplific intr-un fel viata, si cand l-am cunoscut pe boxer, am zis ca daca am o viata complicata intre doi, poate al treilea e ce-mi trebuie…N-a fost asa, acum in loc de 2 am 3 pe cap.Nu ca nu le-as face fatza,ca au fost perioade in care aveam 7-8, nu mai dormeam noptile deloc si nu mai puteam sa stau pe scaun,dar nu eram asa stresata ca acum. Deh, gargaunii cu viata si cu fericirea…
    Stiti de unde vine atata stres? Ca toti trei m-au cerut de nevasta.
    Toti trei au super masini,super case, toti sunt super bogati,ma rasfata, ma iubesc,  toti sunt prosti facuti gramada, deci ce mai, sunt perfecti.
    Cum sa aleg dintre ei?
    De unde sa  stiu cu care o sa am o viata fericita? Ce conteaza care ma iubeste mai tare, pe care il iubesc eu mai tare? Eu vreau doar fericirea aia de telenovela.
    Am vazut reclama asta la Windows 7, l-am instalat si acum astept sa vad  cu care sunt fericita. Vorba vine ca l-am instalat, ca eu nu stiu sa pornesc laptopul, dar am pus pe unu cu care am fost acu o juma de an sa imi ia un Vaio cu cristale Swarowsky, ca da bine la imagine cand ma duc la agatat prin Intercontinental…Acu l-am pus pe calculatorist sa imi instaleze trialu’ de la windows asta 7, de-a murit asta si a inviat.Cum de ce? Pai asta moare cu Linuxu in brate, vomita de nervi cand aude de Windows, da’ pentru mine face orice, mi l-a instala si asteapta si el sa fiu fericita…cu el.
    A incercat ceva scheme de 69 in seara aia, dar era prea stresat de softurile educationale pe care le facea, sau ma rog de pornosagurile noastre care nu prea se pupau cu softurile lui si cu ce nevasta  voia maica-sa pentru el…
    N-a mers, am asteptat degeaba cu el, si …am trecut la urmatorul. Arabul de care v-am zis, cel mai spurcat din cati am vazut, are si el sanse sa imi aduca fericirea…Am o singura obiectie, pot trece la mahomedani, dar eu daca nu am sanii pe-afara ma sufoc, asa e claustrofobia la mine… Mai am foste colege de breasla care merg infofolite pana in dinti acum ca au devenit musulmane, neveste de arabi, dar doar eu stiu cate numere puteau face …
    EU nu stiu ce vreau de la viata asta, asa ca nu stiu ce sa-i cer. Astept ca prietenul meu windows 7 sa ma faca fericita, si sa mor io daca nu-l cumpar. Sunt prima femeie care isi va baga toti banii in windows7, daca se tine Microsoft de promisiune, si zau daca nu il recomand la toate colegele mele, si alea de la periferie si alea de  la centru, numai de la noi si strange Juma de bani…
    De al treilea, de boxer, ce sa va zic… e cam nebun, de cand a stat paispe minute fara aer cu limba pe gat de la pumnul portoricanului…Dar cand are accesele de epilepsie, ii tremura capul si da ochii peste cap , atunc e bine sa nu  fii cu organe sensibile langa dintii lui..
    Va previn, ca una din colege a ramas mutilata pe vecie, de la un incident de-asta cu el, dar asa l-a cunoscut pe chirurgu cu care se da in barci acu..
    Fiecare cu viata, norocu si fericirea lui, deh…
    Inca astept sa vad ce iese, oricum dupa cum vedeti, imi merge destul de bine si cred cu tarie ca fericirea vine cand oi cumpara varianta finala 7..
    pana acum 64 de colege de breasla au facut acelasi lucru, si au incasari de zici ca nu e criza economica! Si zau ca alea jura cu mana pe inima ca sunt fericite..
    Asa ca de ce sa ma chinui eu cu nelinisti metafizice…astept windowsu’ asta nou, si daca nu merge, in doi-trei ani, scot ei ceva mai bun, ca asa au facut si cu vista, am rabdare….
    Inca nu mi-am facut curaj sa sun la Microsoft sa ii intreb:oare cate licente de windows 7 are voie sa detina o singura persoana? De ce? Pai v-am zis …chestia aia cu fericirea…am de gand s-o cumpar. Pe toata.
    Si sa stiti ca am facut un calcul si nu e prea multa, dau si la familie, ca au si ei nevoie. Nu de Windows 7, ca n-au calculatoare niciunul, ca stau la tara si n-avem curent electric la noi in sat. Ziceam ca de fericire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *