Azi ma simt fericita. Am un zambet sincer pe fata si bucurie in suflet.
Imi spunea cineva cat de important este sa ai un scop in viata. Fie ca e vorba sa ajungi miliardar, sa-ti gasesti marea dragoste sau sa faci 10 copii. Altii traiesc insa doar pentru clipa de fata. Altii doar pentru ca nu au de ales si asteapta sa se termine mai repede totul. Probabil ca multi dintre noi am termina totul acum si aici daca nu ne-am gandi la cei care raman in urma noastra. Cei care poate sunt fericiti dar a caror fericire le-o putem curma cu un singur gest. Cum ar fi daca s-ar ajunge ca la un joc cu piese de domino in care moarte unei persoane ar determina-o pe a celeilalte si asa mai departe?
In fond de ce dracu traim si ce e viata? Astea sunt intrebari cretine… blestemul celui care s-a nascut introspectiv, analitic. Asa, ca mine, de altfel. Am mai spus-o: fericiti cei saraci cu duhul.
Acum simt doar o stare de bine. Fara alte intrebari. In fond, asta cautam… fericirea… si cand o gasim, bine am face sa nu ne bagam picioarele in ea. Acum, ma bucur de aceste momente. No more, no less.