Pe scari rulante sa pornim | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Pe scari rulante sa pornim

Scarile rulante de la metrou sunt pentru mine un prilej constant de amuzament. Noroc ca de cele mai multe ori imi place sa fac haz de necaz, ca daca nu, m-as fi transformat cu fiecare ocazie, intr-un pachet de nervi. Un pachet de nervi… ce dragut suna… imi si imaginez o cutiuta cu fundita pe care daca o deschizi sar nervii in toate partile. :))Revenind la dragele mele scari rulante…Imi place in mod deosebit atunci cand se face o coada imensa in fata lor, in timp ce langa, scarile normale se rasfata cu unul sau doi oameni. Ce este si mai amuzant, ca in cadrul acestei cozi, oamenii se comporta ca si cum si-ar astepta randul la paine. Sa nu cumva sa te puna naiba sa te asezi mai in fata, ca zeci de ochi si grimase care mai de care te tintesc si te fac sa te simti prost.
De asemenea, este indicat sa ocolesti coada in caz ca iti doresti sa ajungi la scarile normale, pentru ca in trecerea ta prin ea, exista riscul ca ceilalti sa creada ca vrei sa te bagi in fata si sa fii decapitat din priviri.

Daca alegi totusi varianta scarilor rulante pe timp de aglomeratie, trebuie sa va pregatiti sufleteste pentru:
– maini straine pe cur
– maini straine in geanta
– pleata scuturata de fata din fata direct in ochii dumneavoastra
– un ghiozdan care se freaca stanga-dreapta de nasul tau
– mirosuri dubioase venite de la vecinii de trepte

Acum sa nu va imaginati ca atunci cand nu este aglomeratie viata pe scarile rulante este mai frumoasa.
Oamenii, batuti in cap de felul lor, sau pur si simplu dezinteresati, inca nu stiu ca pe partea dreapta se stationeaza si partea stanga trebuie sa fie lasata libera pentru cei care se grabesc. Ciuciu.
Si asta nu e tot… desi se intampla sa fie doi-trei oameni pe scara rulanta, deci spatiu berechet pentru toti, inca mai exista sansa ca unul sa-ti respire in ceafa. Nu-l invinuiesc ca nu a invatat la scoala ce e aia “spatiu intim” si cine stie, poate omul e singur si simte nevoia de companie..

Si o faza tare amuzanta este cea in care alearga o turma de oameni spre scarile rulante (ca sa prinda loc in fata… ca la paine) si TEAPA! scarile nu merg. Si nu stiu cum se face ca le e jena sa se intoarca din drum dupa ce fac primul pas si urca stramband din nas… In timp ce eu, desigur, ma distrez copios.

Ce ziceti de putina miscare?

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

4 CommentsLeave a comment

  • Ii detest pe aia care stau pe partea stanga a scarilor rulante!!!
    Ma innebunesc mai ales in situatiile rare cand majoritatea respecta regula asta de bun simt si se trezeste cate un idiot care sta ca vita si se uita urat la mine daca il rog frumos sa imi faca loc…

  • subscriu zapacitei!
    chiar cu insemne legate de partea stationarii pe scari unii tot sar cu gura cand le atragi atentia.
    grabitul la metrou iese din discutie…

  • Nu stiu ce experiențe ai tu cu alergatul la pâne, dar te asigur că cei care se grăbesc din metrou spre scări(rulante sau nu, ambele se blochează la ore de vârf), îi evită pe cei cu priviri decapitatoare, pe cei cu mâini prea lungi(care ajung pe fesele sau gențile altora), pe cei cu pleată scuturată, pe cei cu ghiozdane(care evident ar trebui interziși prin lege!), ba chiar și pe cei cu mirosuri( doar dacă se grăbesc suficient de tare).
    Apreciez observațiile antropologice ale culturii metroului pe care le realizezi, totuși concluziile necesită o legare logică de fapte pentru a fi valide.
    Îmi cer scuze dacă spiritul meu realist m-a împiedicat să văd liricul acestui articol, caz în care logica, realismul și obiectivismul, evident, nu au sens.

  • Legat de paine era vorba de coada nu alergat. :P Slava Domnului, chiar sa alerg dupa paine nu a fost nevoie :))

    Toate articolele mele in care imi vars nervii pe anumite situatii au o componenta lirica si o doza crescuta de ironie, drept pentru care ma astept sa nu se atace nimeni cand le citeste, ci sa incerce sa le interpreteze printr-un filtru cat mai apropiat. Si pe cat posibil sa se amuze si sa faca haz de necaz.

    In articolul acesta i-am ironizat pe cei care se inghesuie pe scarile rulante – pe de-o parte pentru ca le e lene sa le foloseasca pe cele normale si pe de alta parte pentru ca nu au rabdare sa se urce cand e totusi niste spatiu decent intre el si cel din fata.
    Normal ca sunt situatii inevitabile – cum este cazul orelor de varf pe scarile de la Victoriei, cand nu ai ce face si esti nevoit sa suporti aglomeratia, dar daca poti sa o eviti, de ce sa nu o faci?

    Te asigur eu ca nu poti sa ma asiguri ca nu exista situatiile enumerate in articol, “ca de n-ar fi, nu s-ar mai povesti”. Adica le-am patit pe toate pe pielea mea. Pentru ca da, (surpriza!) nici eu nu sunt perfecta si am momentele mele de lene maxima in care prefer sa stau la coada la scarile rulante. Si cand e aglomerat chiar nu ai cum sa eviti mainile lungi, mirosul de transpiratie, pleata celui din fata sau ghiozdanul ( pe care si eu il folosesc in mod regulat, deci nu sustin interzicerea lui prin lege :P ), pentru ca chiar daca ai vrea sa lasi un spatiu decent intre tine si cel din fata pana sa urci, o sa aiba grija cei din spatele tau sa te impinga. Si de cei din spate chiar ca nu mai ai cum sa te feresti. :)

    Iar… e pur si simplu o chestiune de educatie si bun simt, nimic mai mult…

    Daca nu am fost coerenta, te rog sa ma scuzi, e 5 dimineata. :)

    O zi frumoasa sa ai!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *