Lobotomie | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Lobotomie

Vin din nou si spun ca suntem oameni. Pentru ca avem tendinta sa uitam asta de multe ori. Suntem oameni drept pentru care avem sentimente… multi uita asta si ne trateaza ca pe niste obiecte.
Suntem oameni drept pentru care gresim… multi uita asta si nu iarta niciodata.
Uita ca si ei sunt tot oameni si ca si ei mai gresesc.Facem multe lucruri urate si rele in viata, pe care ulterior am vrea sa le stergem cu buretele. Si mai urat este atunci cand nici macar nu-ti dai seama ca ceea ce faci este rau. De fapt cand l-ai facut atunci, nu te-ai gandit nici o secunda ca ar fi ceva rau. Dup’aia, dupa ce trece timpul si stai sa analizezi viata si faptele tale din trecut, cu mintea ta, cea de acum, incepi sa realizezi ca de fapt ce facusesi a fost rau si a afectat alti oameni. Asta nu te face un om rau. Om rau ai fi fost daca atunci cand ai facut respectivul lucru ai fi fost constient de faptul ca ceea ce faci este rau.
Si totusi ceilalti nu inteleg asta. Totusi te privesc ca si cum ai fi fost un om rau. Pentru ei, un om care face ceva ce in ochii lor este rau, este un om rau. Si de multe ori ramai o prea lunga perioada de timp cu aceasta imagine in ochii lor.

OM RAU OM RAU OM RAU

Nu vii s-a intamplat niciodata sa incercati sa ajutati un om si totusi in cele din urma mai rau sa-i faceti? Intentia buna este cea care conteaza. Rezultatul final nu depinde mereu de noi. De fapt, depinde de prea putine ori…

Apoi, cum spuneam, mai sunt cazurile in care nu ai neaparat intentii pozitive, dar cu siguranta nu ai nici intentii negative si totusi asa sunt ele vazute de ceilalti.
Un copil nu va lua de pe masa si apoi sparge o vaza cu rautate. (sa nu vorbim de exceptii) Pentru el este un simplu act, care eventual il si distreaza. Pentru un parinte care tine la vaza respectiva, actul va fi privit ca unul rau si copilul va fi pedepsit. Copilul nu s-a gandit insa nici o clipa ca ceea ce face el este rau.

Si mai sunt si cazurile in care facem lucruri rele, constienti fiind de faptul ca sunt rele. Poate pentru ca suntem dependenti de un anumit lucru… fumatorii stiu ca nu le face bine la sanatate si totusi fumeaza in continuare. Sau poate pentru ca vrem la momentul respectiv sa ne razbunam. Sau pentru ca simtim placere in a face acel lucru, desi ii poate afecta pe altii. In fine… sunt motive si motive.
Ce se intampla insa, cand dupa ce faci acel lucru incepi sa regreti?
Sa presupunem ca un barbat violeaza o femeie. Stie ca e ceva rau, dar placerea pe care i-o ofera violul este intr-atat de mare incat reuseste sa umbreasca “raul” si barbatul decide sa o faca. Apoi regreta. Realizeaza ca nu merita totusi sa nenorocesti o femeie pe viata pentru o astfel de placere. Realizeaza ca a fost un dobitoc, ca a gresit si ca nu va mai face asta niciodata. Mai mult, decide chiar sa militeze impotriva acestor acte.

Cum priviti un fost violator? Dar un fost criminal? Cat de deschisi sunteti sa porniti o relatie cu cineva care si-a inselat fosta/fostul cu vreo 10? Dar cu cineva care a divortat de 3 ori?

Toti oamenii de mai sus se caiesc pentru pacatele lor. Mai mult decat atat, unii s-au si tratat in acest sens. Exista la urma urmei inchisori, centre de reabilitare… se doreste reintegrarea oamenilor in societate. Dar ii lasa societatea sa se reintegreze?

Putem trata un om pentru ceea ce este el ACUM fara sa ne mai uitam la trecutul lui?
Gresim. Unii mai mult decat altii. Dar suntem oameni si gresim.

Se spune ca nu e greu sa ierti… dar e greu sa uiti.
“te iert, dar nu o sa uit niciodata ce ai facut.” … atunci, care mai e rostul? oare chiar e iertare?

Si poti sa nu uiti, dar totusi sa pui amintirile astea intr-un colt in spate si sa incerci sa ma vezi doar pe mine, ceea ce sunt acum?

Lobotomie.

Dar noi nu trebuie sa ne uitam NICIODATA pacatele. Trebuie sa ne uitam constant in oglinda si sa ne privim cucuiul! Acel cucui care ne aduce aminte cu ce am gresit, ca sa nu mai gresim si a doua oara.

Ar fi frumos insa ca ceilalti sa poata uita. Ca sa ti se mai poata da o sansa in adevaratul sens al cuvantului. Un fost criminal nu va fi niciodata privit cu aceiasi ochi cu care este privit un om care nu a savarsit crime. Desi acum, in criminalul nostru nu mai e nimic din ceea ce era inainte. Acum este si el un non-criminal. Si totusi nu i se poate acorda cu adevarat inca o sansa…

Suntem blestemati sa ne purtam pacatele in spinare o viata intreaga.
Dintre ele, pacate care nici nu stiam pe atunci ca erau pacate.
Si pacate pe care acum nici nu le mai recunoastem a fi ale noastre.

Avem o povara de dus. Uitam de ea de multe ori, obisnuiti fiind cu ea in spate.
Dar mai apar diversi oameni. Da, oameni ca si noi. Care gresesc si ei.
Diversi oameni care arata cu degetul spre spinarea ta.
Oameni care nu stiu ca ce ai tu nu este o cocoasa…
…ci un sac plin cu pacate ce nu mai fac parte din tine.

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

1 CommentLeave a comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *