Zilele trecute ma plimbam prin centru si priveam luminitele… in alti ani zambeam la ele. Si da, mi se umplea sufletul de bucurie… de Sarbatori oamenii reusesc sa fie mai buni, sa zambeasca mai mult. Da, normal ca bine ar fi ca acest lucru sa se intample zilnic si sa nu asteptam sarbatorile ca sa fim mai buni si mai fericiti… dar astea sunt vise… si daca tot nu se pot implini, sa incurajam ca macar cateva zile pe an oamenii chiar sa fie mai buni.Anul acesta nu am mai zambit la luminite. Nu am mai zambit cand am vazut copii razand. Nu am mai zambit cand am vazut iubiti mergand de mana. Nu am mai zambit nici macar la primii fulgi de zapada. M-am intristat. Fericirea, dragii mei, nu vine din afara… zambetele nu vin din afara… totul vine din interior. Cand inauntrul tau este numai tristete, oricata frumusete ar fi afara, nu poti zambi. Nu luminitele ne fac sa zambim.. nici bradul de Craciun… nici cadourile… nici colindele. Fericirea dinauntrul nostru ne face sa zambim… mai stii cum e cand esti fericit si razi din orice? zambesti fara motiv? nu e fara motiv… doar ca nu lucrul la care te uiti te face sa zambesti, sa razi, ci fericirea dinauntrul tau…
Asa ca, atunci cand inauntrul tau e totul trist, sa zambesti e greu… aproape imposibil. De sarbatori lumea zambeste mai mult. Dar pe tine, cel trist, acest lucru te intristeaza si mai tare. Pentru ca esti egoist si pentru ca te doare sa stii ca tu nu poti zambi. Si nu e vorba numai de brad, cadouri, mos craciun, ci inclusiv de semnificatia religioasa a Craciunul… nasterea lui Iisus ar trebui sa fie un motiv de bucurie, un motiv de zambete.
Sarbatorile sunt pentru cei fericiti…