Dumnezeu sau nu. | o brătilă pe .ro
o brătilă pe .ro

Dumnezeu sau nu.

Popper era un om destept. Din pacate prea putini gandesc asa cum a facut-o el si prea multi ajung la concluzii gresite care desi pe moment ii fac fericiti, ulterior se pot intoarce impotriva lor. Ce spunea Popper era ca nu putem stii sigur ce e despre ceva, dar putem stii sigur ce nu e. Ambiguu, nu? Pai hai s-o spunem mai clar. Pentru ca alta chestie inteligenta este folosirea de exemple. Da, omul invata cel mai bine daca ii dai exemple. Adica nu-i spune pur si simplu omului ce sa faca, ci si arata-i, ofera-i un exemplu, daca vrei sa fii sigur ca a inteles (sa ne intelegem, exista batuti in cap care nu inteleg nici asa, dar asta e deja alta poveste).Iisus era un om inteligent pentru ca folosea pilde ca sa ii faca pe oameni sa inteleaga invataturile sale. Hai sa fiu si eu inteligenta si sa incerc sa dau un exemplu. Daca iesi din bloc si e o mare balta in fata scarii, poti sa te gandesti ca a plouat acum cateva minute. Dar de fapt este foarte posibil sa nu fi plouat, ci pur si simplu sa fi spalat vecina de la 2 balconul. Daca insa iesim afara si nu e nici o baltoaca, putem fii siguri ca nu a plouat. (va dati seama ca nu ma refeream la 2 picaturi care se puteau usca/evapora, ci la ploaie calumea care lasa balti :D).
In fine… cred ca ati prins ideea.

Ei bine… ca sa ajungem la DUmnezeu… am observat tendinta de a crede ca daca te rogi la Dumnezeu pentru nu stiu ce chestie si acea chestie devine realitate, sa spui ca da, Dumnezeu exista cu siguranta. Rugaciunea mi-a fost ascultata, indepinita, deci Dumnezeu sigur exista. WRONG! Nu frate, nu poti stii sigur ca exista. Sunt sanse la fel de mari, ca totul sa fi fost o simpla coincidenta. Deci nu, nu merge asa. Apoi, ar veni sustinatorii lui Popper, care ar spune: aha! m-am rugat la Dumnezeu sa se intample x, dar uite ca s-a intamplat exact ce nu vroiam eu, adica y, deci Dumnezeu nu exista. Si asa, la o prima vedere, una superficiala, rationamentul ar fi bun. Dar este WRONG!

Pentru ca rationamentul sa fie bun ar trebui sa acceptam ca fiind adevarat faptul ca Dumnezeu ne asculta toate rugaciunile (ceea ce ar fi plauzibil avand in vedere faptul ca este omniprezent, omniscient si tot ce mai incepe cu omni), dar si ca o data ascultate le si indeplineste. Ori aici intervine problema. Si parintii nostri ne asculta toate dorintele. Dar le indeplinesc ei pe toate? NOT! De ce sa ne indeplineasca Dumnezeu toate rugaciunile? Ce-ar fi daca i-ar indeplini toate dorintele unui om care se roaga pentru moartea unei cunostinte pentru ca are mai multi bani… asta fiind un exemplu idiot, dar ati inteles ideea. Sau poate ca dorintele noastre se bat cap in cap cu dorintele altora. Adica X se roaga sa castige marele premiu la Loto de saptamana aceasta, dar pentru acelasi lucru se mai roaga inca alte o mie de persoane. Sau x se roaga sa castige Steaua meciul si y se roaga sa nu castige. Ce poate sa faca DUmnezeu in acest moment (sa faca Steaua egal, nu este o solutie buna pentru ca nu ar indeplini dorinta niciunuia… ori ideea era sa indeplineasca…). Si poate ca nu meritam sa ni se indeplineasca toate dorintele. O fi Dumnezeu bunatate, dar asta nu inseamna ca trebuie sa ne ofere tot pe tava. Parintii nostri ne iubesc enorm de mult si totusi au si ei de multe ori textul suparator “nu meriti”. Chiar nu te ajuta in viata sa fii rasfatat. Pentru ca la un mom dat o sa dai de cineva care o sa-si dea cu maciuca in cap in timp ce tu o sa astepti cu mainile intinse sa primesti ce ai cerut.

Cert este ca logica, ratiunea, nu ne ajuta sa tragem o concluzie in ceea ce priveste existenta lui Dumnezeu. Deistii si ateistii sustin in prostia lor ca Dumnezeu exista, respectiv ca nu exista. Agnosticii sunt oameni inteligenti si spun ca nimeni nu poate stii daca Dumnezeu exista sau nu. Nu putem fi siguri ca exista, la fel cum nu putem fi siguri ca nu exista. Orice fiinta rationala ar trebui sa se declare fara nici o remuscare: agnostica. Ce simtim fiecare este alta poveste. Credinta nu tine de cunoastere… “a crede”. Tocmai ca folosim acest verb atunci cand nu suntem siguri de ceva. “Eu cred ca..”. Drept pentru care da, putem spune ca avem credinta in Dumnezeu, putem spune ca credem ca Dumnezeu exista, ca simtim asta, dar trebuie in acelasi timp sa fim capabili sa recunoastem ca suntem agnostici, sa recunoastem ca nu avem de unde sa stim cu certitudine daca Dumnezeu exista sau nu.

Amin.

About author View all posts Author website

Oana

Îndrăgostită de natură, fan DIY, pasionată de tot ce înseamnă educație, implicare și dezvoltare socială. Cred în bunătate, în zâmbet și în toleranță.
Încerc să fiu schimbarea pe care vreau să o văd în lume.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *