Lenea…lenea ne devoreaza…incet…incet…nici nu-ti dai seama cand n-a mai ramas nimic din tine decat o bucata de carne tolanita pe o canapea si cu ochii larg deschisi privind spre tavan…”ah ce lene imi e…”, “ah n-am chef de nimic…” Si uite asa cu lenea asta ajungi sa te trezesti la 12 dupa’masa -in cel mai bun caz- si sa tragi de timp cum numai tu stii s-o faci pana pe la 5 cand realizezi ca mai ai atat de putin timp si totusi atatea de facut…dar parca ti-e lene sa te apuci de treaba si iti mai verifici inca o data casuta de mail, poate poate a mai venit ceva in cele 5 minute de cand n-ai mai verificat-o, si mai deschizi putin frigiderul ca poate a aparut ceva interesant, te mai foiesti putin prin camera si se face 8…si deja a apus soarele, e intuneric, acum chiar ca nu mai ai chef de nici o treaba…si la urma urmei ce naiba! e si maine o zi!…care probabil o sa se scurga ca si cea de azi…
Ai surprins foarte bine senzatia.Parca ma privesc in oglinda:)
[…] început să scriu pe blog în 2006. Mai exact, pe 25 aprilie, scriam primul meu post. Era despre lene. Nu s-au schimbat multe de atunci, doar că acum îi zice procrastinare. Ce […]
[…] se apropia BAC-ul și mă luptam cu fenomenul mai nou numit „procrastinare”. Scriam, mai exact, despre lene… Pe blogspot.com, fără diacritice, fără paragrafe, cu o punctuație ce lăsa de […]
[…] ta postare pe blog: Pute a lene, un articol scurt și la obiect despre procrastinare (un termen pe care nu îl cunoșteam acum 10 […]