1000 de kilometri cu trotineta electrică prin București

E oficial: am 1000 de kilometri la bord! Nu la bordul mașinii, la bordul trotinetei. Și, de fapt, sunt vreo 1020. Cu puțin noroc, dacă toamna rămâne blândă și în noiembrie, o să închei anul cu 1100. Pe scurt, trotineta a fost una dintre cele mai bune investiții de până acum. Pe larg, în cele ce urmează…

***

De ce o trotinetă electrică?

Totul a început anul trecut, prin vară. După o serie de reclamații eșuate făcute la RATB și la PMB cu privire la lipsa dotării cu aer condiționat a vehiculelor de transport în comun, am decis să-mi iau soarta în mâini. Ajunsesem cumva la limita răbdării, după ani de zile de luptă cu morile de vânt. Șofatul nu s-a prins de mine, în București mi se pare oricum că este cea mai nefericită variantă de transport (avem lipsuri și la capitolul infrastructură, dar și la capitolul bun simț în trafic, iar de componenta ecologică nici nu mai vorbesc…), rețeaua Metrorex încă nu e suficient de extinsă (și nici nu va fi în următorii zeci de ani…), resursele financiare sunt totuși limitate și nu poți sta toată ziua în UBER, iar mersul pe jos face piciorul frumos, dar nu e mereu cea mai eficientă variantă de transport.

Dar bicicleta? Nu e mai bună o bicicletă decât o trotinetă electrică?

Aici a fost exclusiv o alegere ce a ținut, în mare parte, de comoditate. Am avut bicicletă o perioadă lungă de timp, dar mă demotiva foarte mult efortul presupus de fâțâitul ei de pe balcon – afară și invers, închisul pisicii într-o altă cameră cât scoteam bicicleta pe scara blocului (căci motanul meu e mereu pregătit să evadeze…), întoarcerea ca să îi dau drumul pisicii, căratul pe scări, căci îmi era foarte dificil să o aranjez să încapă în lift și, nu în ultimul rând, faptul că nu aveam voie cu ea la metrou și, pe distanțe lungi (Titan – Lujerului, de exemplu…), nu era cea mai fericită variantă.

Trotineta e mai mică și mai ușoară, o pliez în 5 secunde, o țin pe holul de la intrare, o ridic țac – pac, pot să cobor ușor cu ea pe scări, dar intru fără probleme și cu ea în lift, iar la metrou pot merge oricând, fără limite de zile sau de intervale orare. E, pe scurt, mult mai maleabilă. Și te și strecori mult mai ușor cu ea printre oameni, dacă alegi să mergi pe trotuar. Și poți să mergi și mult mai repede.

Dacă stai la curte, desigur, o mare parte dintre probleme dispar, dar dacă ții bicicleta în curte am înțeles că sunt șanse mari să dispară și ea… Iar asta e o problemă pe care, din păcate, nu o vom rezolva prea curând.

Ce model de trotinetă electrică am ales eu

Poate cel mai important criteriu în alegerea trotinetei a fost pentru mine cel ce ține de dimensiune și de greutate. Vă spuneam, căratul bicicletei fusese un factor demotivant pentru mine și era important să îl elimin din start. Am 1.56 înălțime și 52 de kilograme, așa că am căutat un model cât mai compact și cât mai ușor, fără ca asta să însemne vreun rabat pe parte de calitate, viteză, durata bateriei – m-am uitat atent și la aceste aspecte.

sursă: etwow.ro

În cele din urmă am decis să optez pentru E-TWOW, modelul Master : 10.9 kg, 28 km./h viteză maximă, 40 km. autonomie. La momentul respectiv, era varianta de mijloc, dar între timp văd că cei de la E-Twow au renunțat la modelul Eco (cel mai ieftin atunci) și au introdus două variante noi pentru modelul Booster. Din păcate, nici Master nu mai e de ceva vreme pe stoc și se mai găsește doar la distribuitori, unde prețul este, bineînțeles, mai mare… Trotinetele, poate vă ajută să știți, sunt fabricate în România.

Master este și în momentul de față cel mai ușor dintre modelele E-TWOW, are o autonomie foarte bună, iar singurul capitol la care a rămas în urmă este viteza. Dacă la Master limita este de 25 km. / h, modelul Booster V ajunge la 36 km. / h.,  dar costă și cu 1000 de lei mai mult.

Cum s-a comportat pe parcursul celor 1000 de km. și dacă aș opta acum pentru alt model

Ca un adult responsabil ce sunt, acum ceva vreme am hotărât să nu mai cumpăr lucruri din impuls. Să las dorința să se așeze, să fac ceva muncă de cercetare înainte și să văd în ce măsură, la finalul acestui proces, încă îmi mai doresc să achiziționez cutare produs. Și cum 3000 de lei nu îmi venea oricum să dau dintr-un foc, am hotărât să fac un plic dedicat în care să strâng bani pentru trotineta electrică și, astfel, să îmi dau și răgaz de gândire. Am luat-o după aproximativ trei luni de zile și tot mi-a fost teamă că o să ies de două – trei ori cu ea, hai poate 10, și apoi o să se transforme în mobilă, pentru ca, într-un final, să decid să o vând pe OLX. N-ar fi fost prima dată… Știți bicicletele acelea eliptice pe care și le doreau toți ca să facă mișcare la ei în casă și care se transformau, în timp record, în „cuier”…?

Doar că nu s-a întâmplat asta. Nici pe departe. Încă mai sunt la fel de entuziasmată ca la început să ies cu ea din casă, o laud mereu, o recomand tuturor și o consider, cum spuneam și la începutul articolului, una dintre cele mai bune investiții făcute până acum. Chiar și numai pentru faptul că m-a scăpat de mirosul de transpirație din RATB, actual STB.

Autonomia este foarte bună și, în cazul meu, bateria chiar ține în jur de 40 de kilometri.

Încă mi se pare la fel de important faptul că e mică și ușoară, iar viteza o consider a fi suficientă. Din păcate, din pricina problemelor ce țin de infrastructură, rareori mi se întâmplă să simt nevoia să depășesc limita de 28 km. / h. Și, sincer, mi se pare și periculos. Pe trotinetă ești descoperit, riscul să-ți sară un pieton în față este foarte mare, pentru că nu sunt obișnuiți cu acest tip de vehicul și nu știu să se asigure, iar în acest context e important totuși să reușeși să frânezi în timp util. La 36 km. / h asta devine foarte dificil…

Și apropo de pericole, hai să vorbim puțin și despre asta…

Dezavantaje, pericole, accidente

Nu e totul roz, desigur. Pe trotineta electrică ești, așa, un soi de „persona non grata” și pe trotuar și pe stradă. Pietonii nu te acceptă ca fiind de-ai lor, șoferii nu te acceptă ca fiind de-ai lor, bicicliștii sunt mai drăguți, dar cum există o singură pistă de biciclete în București, cea de pe Calea Victoriei, oricum nu prea ai treabă cu teritoriul lor…

Pe unde circul eu? Pe unde e mai mult loc…  Pe scurt, problema e următoarea: pe trotuar ți-e frică să nu lovești, pe stradă ți-e frică să nu fii lovit. Ai, de fapt, cam aceeași problemă ca bicicliștii, doar că fiind o „entitate” relativ nouă, cu care ceilalți nu sunt încă obișnuiți, toleranța lor față de tine tinde către zero. Așa că trebuie să ai grijă. Multă grijă.

Câteva lecții învățate în timp:

• pe trotuar nu poți să mergi cu 28 km. / h, nici măcar dacă trotuarul e gol; pentru că nu știi de unde o să apară alergând cineva dintr-o scară de bloc…; în apărarea lor, pe trotuar au prioritate și nu e nicio lege care să interzică alergatul.
• oamenii nu sunt atenți în jurul lor atunci când merg pe trotuar; sunt fie pe gânduri, privesc în gol și nu se uită pe unde merg, fie cu ochii în telefon; de asemenea, sunt FOARTE imprevizibili – nu te poți baza că își vor menține direcția, căci pot oricând să facă o mișcare bruscă spre stânga sau spre dreapta, așa că trebuie MEREU să încetineși când te apropii de ei.
  

  sursă: https://www.insurancejournal.com/

• șoferii pot să fie foarte nesimțiți și, de multe ori, și foarte lipsiți de judecată; printre altele, consideră că e o idee bună să claxoneze când trec pe lângă tine, fără să-și dea seama că te poți speria și dezechilibra foarte ușor; așa că ține tot de tine să te călești și să fii pregătit de orice soi de reacție.

Alte probleme întâmpinate:

• stabilitatea nu e extraordinară; când ești obișnuit cu bicicleta, trecerea la trotinetă poate fi destul de dificilă din punctul acesta de vedere; derapează destul de ușor dacă e o zonă umedă / alunecoasă / cu nisip sau pietriș; cu timpul, însă, începi să o controlezi din ce în ce mai bine și să știi când nu e cazul să frânezi sau să accelerezi. | Am căzut de două ori din acest motiv: o dată ieșisem după ploaie și trotineta a derapat într-o băltoacă, iar a doua oară am frânat pe o zonă de trotuar cu pavaj lucios (poate știți celebra zonă de pe Bd. Decebal, pe care au tot alunecat și oameni…).
• bateria ține, dar dacă arată 50% nu înseamnă că o să mai țină încă o dată pe atât; situația nu e direct proporțională, am înțeles de la un prieten inginer că așa ar fi normal, dar a durat ceva vreme să mă adaptez și să nu mă mai bazez pe afișaj așa cum aș fi simțit să o fac; oricum, la o autonomie de 40 de kilometri, e cam greu să rămâi fără baterie dacă te obișnuiești, așa cum faci, de altfel, și cu telefonul, să o încarci în fiecare seară… | Singurul „accident” mai serios pe care l-am făcut (care s-a soldat, totuși, doar cu julituri și vânătăi) a fost pricinuit de lipsa bateriei și de instinctul de folosi frâna electrică – nu mai aveam baterie, eram într-o pantă și în loc să frânez mecanic, am tot apăsat pe frâna electrică până am intrat în scările unei intrări de bloc și aia a fost.

Concluzii

Concluziile le trageți voi. Pentru mine, trotineta electrică rămâne în momentul de față cea mai bună variantă de transport prin București și aștept cu entuziasm ziua în care vor exista mai multe zone prin care să pot circula liniștită. Până atunci, conduc precaut și țin bine de ghidon. E ok, ajută la tonifiere. :)

Drumuri bune vă doresc și, de aveți întrebări, go ahead and ask!

Oana