Cu doar câteva zile înainte de Crăciun, pe 20 decembrie, am fost în prima mea acțiune de voluntariat alături de cei de la Crucea Roșie România. La 08:59 eram în fața sediului filialei Sector 4, iar la 9 fix, așa cum fusese vorba, porneam deja pe teren. Coordonatorul acțiunii era chiar directoarea filialei, doamna Venera Vasiliu, iar mașina era condusă de soț, domnul Vasiliu, care de un an de zile ieșise la pensie și devenise voluntar Crucea Roșie. Am fost să împărțim alimente strânse cu ajutorul celor de la Sanofi câtorva familii cu situații materiale dificile și foarte dificile. Alimente de bază într-o casă modestă – ulei, făină, mălai, orez, dar și niște dulciuri pentru copii.
În 2009, pe fondul impactului crizei economice mondiale și al creșterii prețurilor la produsele alimentare, Crucea Roșie România a lansat proiectul Banca de Alimente, o soluție imediată de ajutorare a persoanelor fără venituri sau cu venituri foarte mici.
În decembrie, 10 angajați Sanofi s-au oferit să fie voluntari și au încercat să convingă cât mai mulți oameni care lucrează în clădirea din București să doneze produse alimentare greu perisabile în coșul de donații Crucea Roșie amplasat la parterul clădirii, lângă un magazin Carrefour. Au reușit să strângă peste 600 de kilograme de alimente, iar o parte dintre acestea au fost distribuite în pachetele pe care le-am împărțit pe 20 decembrie. Am vizitat 5 case și am vorbit cu tot atâția oameni, fiecare cu povestea lui. Mame singure, victime ale violenței domestice, oameni în vârstă, cu pensii foarte mici, familii mari înghesuite în câte-o cameră. Majoritatea nu duc lipsă doar de alimente, ci și de prezență umană, afecțiune, compasiune. Cumva, și despre asta a fost vorba pe 20 decembrie – despre puterea unei îmbrățișări sau a unei întrebări simple: „Ce mai faci?”
De la doamna Iordaita, 85 de ani, etnie romă, o replică mi-a rămas cu precădere în minte: „noi n-am fost țigani cerșetori”. Soțul a muncit, ea stat acasă să crească cei 5 copii. I-a crescut pe toți cum a știut mai bine. „Eu, așa, fără nicio clasă, doar cu ce am avut aici (arătând cu degetul spre tâmplă) și cu ce m-au învățat părinții mei. Copiii mei au fost mereu curați, n-au furat niciodată și n-au făcut stricăciuni.”
M-a impresionat și pe mine să văd cât de multă grijă au de ele copile de 12 – 13 ani ce locuiesc în spații de nici 20 de mp. Dacă le-ai vedea în afara căminului lor nici nu te-ai gândi că fac parte din familii foarte sărace. Și asta ar trebui să ne aducă din nou aminte să nu mai judecăm după aparențe. Pentru că adevărul e că habar nu avem ce se află, de fapt, în sufletul și în casa fiecărui om.
***
„Ce mai faci?” a fost și numele campaniei de solidaritate desfășurată de Sanofi pe parcursul anului 2017. Nu au avut acțiuni doar de Crăciun și nici nu au oferit pur și simplu o sponsorizare. S-a dorit mai mult decât atât, așa că au început cu un parteneriat cu cei de la Crucea Roșie, prin intermediul căruia au identificat persoane care au nevoie de ajutor și apoi au avut grijă ca toate acțiunile să aibă la bază voluntari din rândul angajaților Sanofi. Sprijinul financiar a fost de 15.000 de Euro, sumă din care, de-a lungul anului, s-au achiziționat lemne pentru încălzire, îmbrăcăminte, încălțăminte de iarnă sau rechizite pentru copii din comunități sărace.
400 de ghiozdane cu rechizite au ajuns la copii din Călărași, Dâmbovița, Brașov, Ialomița, Prahova, Botosani și Hunedoara. Fiecare dintre angajații Sanofi a primit, cu ajutorul Crucii Roșii, informații despre copilul pe care ar urma să-l susțină – nume, fotografie, ce îl pasionează, iar apoi, în funcție de aceste informații, angajații au personalizat ghiozdanele cu desene și mesaje specifice. Scopul a fost acela de a acoperi o nevoie materială importantă a copiilor, dar și una emoțională – aceea de grijă și atenție, oferită prin personalizarea ghiozdanelor, ținându-se cont de cine sunt și ce își doresc.
***
Salut campania celor de la Sanofi și sper să devină un model și pentru alte companii. Într-un context în care coeziunea socială lipsește aproape cu desăvârșire, avem nevoie mai mult ca oricând de oportunități prin care să ne dezvoltăm valori precum compasiunea și solidaritatea. Voluntariatul rămâne una dintre cele mai bune variante.
Cheers!