Nu mai fusesem niciodată într-un escape room, cu toate că de 4 ani de zile tot ziceam că TREBUIE să merg și tot făceam planuri cu diferite grupuri de prieteni fără ca vreunul să se fi concretizat. Un soi de „poate ne vedem la o cafea săptămâna viitoare!”, căci sigur și voi ați băut, de-a lungul vieții, cel puțin o astfel de cafea platonică și înțelegeți perfect la ce mă refer.
În orice caz, când am primit invitația de a merge cu un escape train până la mare mi s-a părut a fi o idee genială, dar nu aveam niciun fel de așteptare concretă cu privire la organizarea enigmei, căci nu aveam niciun termen de comparație. Dar știam așa: că vreau să fie „o zi ca o vacanță”, să mă distrez și să nu simt cum trece timpul până la mare și să fie și o oportunitate de apropiere între mine și fetele cu care am plecat la drum. Și așa a fost.
O zi ca o vacanță
„O zi ca o vacanță” – așa aș descrie cel mai bine experiența de joia trecută. Nu mai plecasem niciodată la mare pentru o singură zi și nu mai fusesem la mare cu trenul de câțiva ani. Bonus, nu mai fusesem niciodată la plajă în Constanța, așa că pentru mine a fost rost de multe „prima dată”.
Am plecat la 11:00 și ne-am întors la 21:30. A fost prima cursă spre mare a trenului de la Astra Trans Carpatic, iar ultima va fi pe 15 septembrie, la final de sezon estival. Trenul circulă fără oprire până în Constanța, prinde pe alocuri 140 de km/h, așa că am făcut două ore și jumătate la dus și doar două ore și un sfert la întors. Din gara din Constanța am mers pe jos până la Plaja Modern, unde ne-am petrecut următoarele 4 ore și jumătate. Plajă mare, apă curată, terasă cu hamsii și piure din cartofi adevărați, șezlong cu umbrelă la doar 15 lei / zi. Viață! Ia-ți cu tine un prieten, o carte sau o carte și-un prieten, și, zău, o să simți că nu mai ai nevoie de nimic și că acolo, atunci, ai găsit sensul vieții.
PS: drumul cu trenul spre mare e chiar foarte pitoresc, iar apusul soarelui, la întoarcere, e ceva de vis
Trenul
Tenul, vă spuneam, se afla la prima lui cursă, așa că am avut poate unica ocazie în viață să vedem o mochetă intactă într-un tren! De fapt, vă spun sincer, vagonul arăta mai mult a avion decât a tren, cu toate că avea doar două scaune pe rând. Scaune îmbrăcate într-un soi de imitație de piele, care se puteau lăsa pe spate, aveau măsuță în față, priză pe fiecare rând, lumină deasupra capului. Și aveam și un ecran pe care apăreau informații cu privire la cursă și acces la o rețea Wi Fi! Poate sunt eu țăranul ăla care nu știe ce-i șofranul, dar nu am mai circulat cu așa ceva nici la noi în țară, nici în afară. Și e super frumos și colorat și la exterior! Lux, vă spun, și, bineînțeles, prețul unui bilet este mai mic ca la CFR – 45 de lei.
Enigma
Toate ca toate, dar ce mă adusese în primul rând în Gara de Nord la ora 10:30 fusese invitația la descifrarea unei enigme. Și nu vă mint când vă spun că miercuri seară, pe la 22:30, aveam emoții de zici că urma să dau BAC-ul. Primisem un mail de la „Mr. Smith” și, dintr-o dată, treaba părea foarte serioasă. M-am panicat și nici nu știu cum am reușit să adorm, dar știu că mi-am pus trei alarme, să fiu sigură că nu ratez trezirea și, implicit, misiunea.
Prima misiune este sa te infiltrezi in trenul despre care am vorbit. Numele tau este pe lista speciala de invitati (doar numele oficial). Cauta persoana cu lista si te va indruma spre locul tau. Asculta cu atentie TOT ce zice. Atentie: in cazul in care intampini probleme in a te urca in tren, va trebui sa te descurci singur cumva. Nu rata misiunea!!!
Am reușit să ajung cu bine în tren și din acel punct Mr. Smith a început să comunice cu noi pe WhatsApp. E un sentiment ciudat, vă spun, să schimbi mesaje cu personaje misterioase, dar toată treaba asta, începând cu mailul din care v-am dat doar un scurt extras, a făcut în așa fel încât să intrăm în atmosferă. Adrenalina e plăcută. :)
Eu, pe peron, lângă trenul Enigma. Deghizarea nu a fost obligatorie, dar mie îmi place să mă joc. :))
Am fost împărțiți în echipe de câte patru persoane (eu eram deja cu fetele mele) și am petrecut două ore încercând să rezolvăm enigma, mai exact să găsim „pachetul” – un pachet misterios despre care ni se spusese că a schimbat multe mâini până să ajungă în tren și că este vital pentru umanitate. Am primit un prim indiciu și, din acel punct, povestea s-a desfășurat. Am lucrat cu link-uri web, cu parole numerice, texte și imagini. Am folosit pixuri și lanterne, ne-am suspectat unii pe ceilalți, ba chiar la un moment dat eram hotărâte să dăm jos un geamantan care părea „plasat” ca să ne uităm ce e în el. Ce bine că nu am făcut asta, cumva reținute de îndemnul domnuli Smith de a fi discreți, căci geamantanul, am descoperit în Constanța, era al unui nevinovat „civil”… :))
Ce ne-a plăcut: ne-a plăcut varietatea enigmelor și faptul că am reușit să lucrăm ca o echipă și să rezolvăm misterul folosind abilitățile fiecăreia dintre noi; apoi, ne-a plăcut „pachetul” în sine, răspunsul și twistul filosofic de la final, o surpriză plăcută pentru toată lumea, cu atât mai mult cu cât am ajuns la ea colaborând cu celelalte echipe; iată ce zice Mona și ce bine a reușit ea să cuprindă în cuvinte ce a însemnat experiența Train Enigma:
A fost o experiență cu adevărat unică. Cu presiune constructivă și cu relaxare deopotrivă. Atmosfera creată, indiciile și maniera ludică de a ne angrena în quest au fost minunate. Ceea ce mi-a plăcut cel mai mult a fost twistul de la final în care ne-am unit forțele foarte competitive de altfel, într-o colaborare autentică. A fost un memento al faptului că firescul naturii umane este să colaboreze, moment în care apare și bucuria împărtășirii.
Ce ar fi putut să fie mai bine: un singurul lucru ne-am fi dorit, dar organizatorii au promis că se va întâmpla în cadrul următoarelor experiențe – să fie mai multă interacțiune cu trenul, mai multe enigme în strânsă legătură cu specificul experienței, căci majoritatea jocurilor puteau să fie implementate și într-un clasic escape room.
What’s Next
Train Enigma este un proiect Quest Mission – epic escape rooms. Joia trecută am avut ocazia să particip la versiunea alfa a acestuia, dar cum feedback-ul a fost foarte bun, organizatorii sunt hotărâți să repete experiența. Își doresc ei, cel puțin o dată pe săptămână. Încă n-au știut să-mi spună cât va costa și alte informații logistice, dar vă puteți lăsa aici adresa de mail ca să fiți anunțați când se organizează următoarea ediție.
Până atunci, vă sugerez să îi urmăriți și să testați și celelalte proiecte. Au 4 misiuni plecate din zona de escape rooms, dar marea diferență este că scopul nu e de a evada, ci de a rezolva o misiune pozitivă și de a identifica filosofia din spatele ei. Una dintre misiuni se desfășoară, de exemplu, într-o galerie de artă reală, alta este bazată integral pe modul de gândire al lui Da Vinci, iar acum pregătesc lansarea unei camere cu puternic caracter științific și educativ.
***
Iar eu? Eu știu că nu o să mai treacă alți patru ani până la următoarea experiență. Zău! Promit! :)
Hai noroc!